2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cinétic, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 94 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cinétique] 1 a Care ține de mișcare. 2 a Privitor la mișcare. 3 a (Îs) Energie ~ă Energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui. 4 sf Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei Si: cinematică (1). 5 sf (Îs) ~ă chimică Ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții.

CINÉTIC, -Ă, cinetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de mișcare, privitor la mișcare. ◊ Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui. 2. S. f. Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei. 3. S. f. (În sintagma) Cinetică chimică = ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții. – Din fr. cinétique.

CINÉTIC, -Ă, cinetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de mișcare, privitor la mișcare. ◊ Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui. 2. S. f. Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei. 3. S. f. (În sintagma) Cinetică chimică = ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții. – Din fr. cinétique.

CINÉTIC, -Ă, cinetici, -e, adj. (Mec.) Care se referă la (sau ține de) mișcare. ◊ Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mișcare. Teoria cinetică a gazelor = teorie care explică toate fenomenele observate la gaze prin mișcarea necontenită a moleculelor lor.

cinétic adj. m., pl. cinétici; f. cinétică, pl. cinétice

cinétic adj. m., pl. cinétici; f. sg. cinétică, pl. cinétice

CINÉTIC, -Ă adj. Referitor la mișcare; de mișcare; ◊ Energie cinetică = energie pe care o produce un corp în mișcare; artă cinetică = artă care integrează operei mișcarea produsă de un motor sau efecte de lumini și care, sub motiv că opera este în continuă mișcare, manifestă tendința de a crea opere de artă semiindustriale pe baza unui prototip. [< fr. cinétique, cf. gr. kinetikos – mișcător].

CINÉTIC, -Ă I. adj. referitor la mișcare. ♦ energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mișcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilație; artă ~ă = artă care atribuie mișcării reale aceeași importanță estetică precum formei, culorii, liniei și compoziției. II. s. f. 1. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei. 2. studiu al vitezei reacțiilor chimice. (< fr. cinétique, gr. kinetikos)

CINÉTIC ~că (~ci, ~ce) fiz. Care ține de cinetică; propriu cineticii. ◊ Energie ~că energie dezvoltată de un corp în mișcare. /<fr. cinétique

*cinétic, -ă adj. (vgr. kinetikós). Cinematic. – Acest cuv. e maĭ corect, de cît cinematic, că-ĭ făcut chear [!] de vechiĭ Grecĭ.

CHIN- / CHINET(O)- / CHINEZI(O)-, -CHINÉZĂ, -CHINEZÍE / CINETO-, -CINÉZĂ elem. „mișcare”, „transformare”. (< fr. kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf. gr. kinesis, kinetos)

cinemátic, -ă adj. (din vgr. kínema, kinématos, mișcare, pin [!] anal. cu sistematic). Motor, mișcător, relativ la mișcare. S. f., pl. ĭ. Mat. Acea parte a mecaniciĭ care studiază proprietățile geometrice ale mișcăriĭ fără a se interesa de forțele care o produc. V. dinamic. – Și cinetic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

-CINETIC (-KINETIC) „de mișcare, mobil”. ◊ gr. kinetikos „care se mișcă” > fr. -cinétique, engl. -kinetic > rom. -cinetic și -kinetic.

-CHINEZĂ (-CINEZĂ, -KINEZĂ) „mișcare, mobilitate, transformare, diviziune”. ◊ gr. kinesis „mișcare” > fr. -kinèse și -cinèse, germ. -kinese, it. -cinesi > rom. -chineză, -cineză și -kineză.

-CHINEZIE (-KINEZIE) „mișcare, transformare”. ◊ gr. kinesis „mișcare” > fr. -kinésie, germ. id. > rom. -chinezie și -kinezie.

Intrare: cinetic (adj.)
cinetic (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cinetic cineticul cinetică cinetica
plural cinetici cineticii cinetice cineticele
genitiv-dativ singular cinetic cineticului cinetice cineticei
plural cinetici cineticilor cinetice cineticelor
vocativ singular
plural
Intrare: cinetic / cineză (suf.)

cinetic / cineză (suf.) chinezie chineză cineză kinetic kineză kinezie

  • 1. Element de compunere având semnificația „mișcare”, „transformare”, „mobilitate”, „diviziune”.
    surse: MDN '00 DETS
  • 2. limba franceză -kinèse, -cinèse
    surse: MDN '00

etimologie: