CINEMATIC, -Ă, cinematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor, independent de masele lor și de cauzele care produc mișcarea. 2. Adj. Care aparține cinematicii (1), privitor la cinematică. – Din fr. cinématique.

cinematic, ~ă [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 11 / E: fr cinématique] 1 sf Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul corpurilor, independent de masele lor și de cauzele care produc mișcarea. 2 a Care aparține cinematicii (1). 3 a Privitor la cinematică (1). 4 De cinematică (1).

CINEMÁTIC, -Ă, cinematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor, independent de masele lor și de cauzele care produc mișcarea. 2. Adj. Care aparține cinematicii (1), privitor la cinematică. – Din fr. cinématique.

CINEMATIC, -Ă adj. Referitor la mișcare. [< fr. cinématique].

CINEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la mișcare. II. s. f. ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor independent de cauzele care o produc. (< fr. cinématique)

CINEMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de cinematică; caracteristic cinematicii. /<fr. cinématique

cinemátic, -ă adj. (din vgr. kínema, kinématos, mișcare, pin anal. cu sistematic). Motor, mișcător, relativ la mișcare. S. f., pl. ĭ. Mat. Acea parte a mecaniciĭ care studiază proprietățile geometrice ale mișcăriĭ fără a se interesa de forțele care o produc. V. dinamic. – Și cinetic.

cinematic adj. m., pl. cinematici; f. cinematică, pl. cinematice

cinematic adj. m., pl. cinematici; f. cinematică, pl. cinematice

cinematic adj. m., pl. cinematici; f. sg. cinematică, pl. cinematice