CINEMATICĂ s. f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcărilor corpurilor, independent de cauzele care le produc.

CINEMATICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor independent de cauzele care o produc. [Gen. -cii. / < fr. cinématique, cf. gr. kinema – mișcare].

CINEMATICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor, indiferent de cauzele care produc mișcarea lor. ~a mecanismelor. [G.-D. cinematicii] /<fr. cinématique

cinematic, ~ă [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 11 / E: fr cinématique] 1 sf Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul corpurilor, independent de masele lor și de cauzele care produc mișcarea. 2 a Care aparține cinematicii (1). 3 a Privitor la cinematică (1). 4 De cinematică (1).

CINEMATIC, -Ă I. adj. referitor la mișcare. II. s. f. ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor independent de cauzele care o produc. (< fr. cinématique)

cinemátic, -ă adj. (din vgr. kínema, kinématos, mișcare, pin anal. cu sistematic). Motor, mișcător, relativ la mișcare. S. f., pl. ĭ. Mat. Acea parte a mecaniciĭ care studiază proprietățile geometrice ale mișcăriĭ fără a se interesa de forțele care o produc. V. dinamic. – Și cinetic.

cinematică (ramură a mecanicii) s. f., g.-d. art. cinematicii

cinematică (ramură a mecanicii) s. f., g.-d. art. cinematicii

cinematică (știință a mișcării) s. f., g.-d. art. cinematicii

CINEMÁTICĂ (< fr. {i}) s. f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor materiale și mărimile ce caracterizează această mișcare (traiectorii, viteze, accelerații etc.), precum și legile ei generale, fără a lua în considerare cauzele ce o determină sau o influențează. ♦ C. stelară = capitol al astronomiei care studiază legitățile mișcării stelelor.