20 de definiții pentru cinel

cinél3 sn [At: TEODORESCU, P. P. 569 / Pl: ~e / E: cin2 + -el] 1-2 (Îrg; șhp) Luntre.

cinél1 i [At: DA / E: ns cf cimili] (Are) Formulă cu care încep unele ghicitori.

cinél2 sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: it cinelli] (Muz) Cimbal.

CINÉL1 interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. – Cf. cimili.

CINÉL2, cinele, s. n. (Muz.) Cimbal. – Din it. cinelli.

CINÉL1 interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. – Cf. cimili.

CINÉL2, cinele, s. n. (Muz.) Cimbal. – Din it. cinelli.

CINÉL interj. (De obicei repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. Cinel-cinel [titlu]. ALECSANDRI. – Variantă: cimél (GOROVEI, C. 189) interj.

!cinél1/cinél-cinél interj.

cinél2 s. n., pl. cinéle

CINÉL s.n. Instrument muzical de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, producând un sunet strident, răsunător; cimbal. [< it. cinelli].

CINÉL s. n. instrument muzical de percuție din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, provocând un sunet strident; cimbal; talgere. (< it. cinelli)

CINÉL: ~-cinél interj. (expresie care se folosește drept formulă stereotipă la începutul unor ghicitori). /Orig. nec.

1) cinel n., pl. e. Dim. d. cin 2.

cimileága i [At: PAMFILE, C. 26 / V: ~líga, ~língă, ciumelíga / E: cimil + [dez]lega] (Pop) Cinel.

cimel-cimel ! (cinel-cinel !) int. formula inițială a cimiliturilor: ghici, ghicitoarea mea! [Origină necunoscută].

2) cinél-cinél, interj. care se strigă înainte de a spune o ghicitoare și care înseamnă „ghicește” (din cine-l, un vechĭ imperativ d. a cini, a compune, a meșteșugi, sîrb. činiti, a fărmăca [!]. Cp. și cu vrajă, în est „enigmă”. V. cin 1).

Intrare: cinel
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cinel cinelul
plural cinele cinelele
genitiv-dativ singular cinel cinelului
plural cinele cinelelor
vocativ singular
plural