cinefilie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: cinéphilie] Pasiune pentru filme de cinema.

CINEFILIE s.f. Pasiune pentru filme. [Et. incertă].

CINEFILIE s. f. pasiune pentru filme vizionate la cinema. (< fr. cinéphilie)

cinefilie s. f. (cinem.) Interes, dragoste pentru cinematograf ◊ „Din cinefilie, recunosc, mi-ar fi făcut o mare bucurie ca discuția aceasta să-i scoată de pe pânză și pe eroii fără soclu ai acestui film.” Cont. 3 II 67 p. 5. ◊ „[...] publicul [este] animat de cinefilie, în cunoștință de cauză.” R.lit. 27 IX 84 p. 2 (din fr. cinéphilie; DMN 1965; Fl. Dimitrescu în RRL 1/68 p. 4; DEX, DN3)

cinefilie s. f. (sil. -li-e), art. cinefilia, g.-d. art. cinefiliei

CINE- „mișcare, animare, film; filmic”. ◊ gr. kineo, ein „a mișca” > fr. ciné- și kiné-, engl. kine-, germ. id. > rom. cine-. □ ~densigrafie (v. densi-, v. -grafie), s. f., metodă de investigație a inimii și a vaselor pulmonare; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., (persoană) iubitoare de filme; ~filie (v. -filie₁), s. f., pasiune pentru filme; ~fluorografie (v. fluoro-, v. -grafie), s. f., radiocinematografie*; ~fob (v. -fob), s. m. și f., persoană care urăște filmele; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tehnică radiografică, permițînd efectuarea de imagini în mișcare; ~scop (v. -scop), s. n., tub catodic utilizat pentru redarea imaginilor de televiziune; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă medicală de determinare a refracției oculare.