2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cinare sf [At: MATEESCU, B. 29 / Pl: ~nări / E: cina] (Nob) 1 Luare a mesei de seară Si: cinat1, cinuire, cinuit1. 2 (Îvr) Ospătare a cuiva (seara) Si: cinat1, cinuire, cinuit1.

cina vt [At: (a. 1675) GCR I, 223 / Pzi: ~nez / E: lat ceno, -are] 1 A lua masa de seară Si: a cinui. 2 (Îvr) A ospăta pe cineva (seara) Si: a cinui.

CINÁ, cinez, vb. I. Intranz. și tranz. A lua masa de seară. – Lat. cenare.

CINÁ, cinez, vb. I. Intranz. și tranz. A lua masa de seară. – Lat. cenare.

CINÁ, cinez, vb. I. Intranz. (Mai ales în Transilv.) A lua masa de seară. Să vii și tu acolo, să cinăm împreună pe la 7. CARAGIALE, O. VII 225. Șezură nițel, de se odihniră de drum, cinară împreună și se culcară. ISPIRESCU, L. 53. Tranz. Nemîncat toată ziua, el cină ce-i dăduse baba. EMINESCU, N. 20. Badea meu cel supărat, Da aseară ce-ai cinat? JARNÍK-BÎRSEANU, 54.

A CINÁ ~éz intranz. A lua cina. /<lat. cenare

cinà v. a mânca seara. [Lat. CENARE].

3) cin, a v. intr. V. cinez.

cinéz v. intr. (lat. cênare). Mănînc la cină. – Și cin: s’aŭ întors să cine (VR. 1924, 9, 287). V. prînzesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciná (a ~) vb., ind. prez. 3 cineáză

ciná vb., ind. prez. 1 sg. cinéz, 3 sg. și pl. cineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CINÁ vb. a supa. (Unde ai ~ după spectacol?)

CINA vb. a supa. (Unde ai ~ după spectacol?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciná (-éz, -át), vb. – A lua masa de seară. – Mr., megl., țin, istr. cir. Lat. cēnāre (Pușcariu 369; Candrea-Dens., 342; REW 1803; DAR); cf. it. cenare, prov., cat., sp. cenar, port. cear. Cf. cină.

Intrare: cinare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinare
  • cinarea
plural
  • cinări
  • cinările
genitiv-dativ singular
  • cinări
  • cinării
plural
  • cinări
  • cinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cina
  • cinare
  • cinat
  • cinatu‑
  • cinând
  • cinându‑
singular plural
  • cinea
  • cinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cinez
(să)
  • cinez
  • cinam
  • cinai
  • cinasem
a II-a (tu)
  • cinezi
(să)
  • cinezi
  • cinai
  • cinași
  • cinaseși
a III-a (el, ea)
  • cinea
(să)
  • cineze
  • cina
  • cină
  • cinase
plural I (noi)
  • cinăm
(să)
  • cinăm
  • cinam
  • cinarăm
  • cinaserăm
  • cinasem
a II-a (voi)
  • cinați
(să)
  • cinați
  • cinați
  • cinarăți
  • cinaserăți
  • cinaseți
a III-a (ei, ele)
  • cinea
(să)
  • cineze
  • cinau
  • cina
  • cinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cina

  • 1. A lua masa de seară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: supa 4 exemple
    exemple
    • Să vii și tu acolo, să cinăm împreună pe la 7. CARAGIALE, O. VII 225.
      surse: DLRLC
    • Șezură nițel, de se odihniră de drum, cinară împreună și se culcară. ISPIRESCU, L. 53.
      surse: DLRLC
    • Nemîncat toată ziua, el cină ce-i dăduse baba. EMINESCU, N. 20.
      surse: DLRLC
    • Badea meu cel supărat, Da aseară ce-ai cinat? JARNÍK-BÎRSEANU, 54.
      surse: DLRLC

etimologie: