O definiție pentru cinare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cinare sf [At: MATEESCU, B. 29 / Pl: ~nări / E: cina] (Nob) 1 Luare a mesei de seară Si: cinat1, cinuire, cinuit1. 2 (Îvr) Ospătare a cuiva (seara) Si: cinat1, cinuire, cinuit1.
Intrare: cinare
cinare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||