11 definiții pentru cinătui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cinătui vt [At: CREANGĂ. P. 177 / V: cenat~, cenăt~, ~ălt~, ~nat~ / Pzi: ~ésc / E: mag csinált + -ui] (Reg) 1 A curăța de pene păsările tăiate. 2 A curăța peștii de solzi. 3 A curăța interiorul unui animal pentru a-l găti. 4 A tăia în bucăți animalul de gătit. 5-6 A pârli și a tranșa porcul după tăiere. 7 (Pex) A curăța copacii de crengi uscate. 8 (Pex) A omorî.

CINĂTUÍ, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; adesea fig.) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea. – Cf. magh. csinált „pregătit”.

CINĂTUÍ, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.; adesea fig.) A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea. – Cf. magh. csinált „pregătit”.

CINĂTUÍ, cinătuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, cu privire la păsări, pești etc.) A curăța (de fulgi, de solzi etc.) și a tăia în bucăți, pentru a pregăti mîncarea. Astă mreană albă, codalbă... s-o cinătuiască, s-o fiarbă. SBIERA, P. 118.

A CINĂTUÍ ~iésc tranz. reg. 1) (păsări sau pește) A curăța (de pene, de solzi și de măruntaie) pentru a pune la fiert sau la fript. 2) fam. A bate foarte tare; a stâlci în bătaie. /<ung. csinált

cinătuĭésc și cenătuĭésc v. tr. (ung. csinosítni, csinogatni, csinosgatni, a curăța, a împodobi. V. cin 1). Mold. nord. Curăț (pregătesc) un purcel, o pasăre, un pește, ca să-l pun la foc. Fig. Bat, cĭomăgesc. – În Maram. cinăltuĭesc (după ung. csinált, făcut).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cinătuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinătuiésc, imperf. 3 sg. cinătuiá; conj. prez. 3 să cinătuiáscă

cinătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cinătuiésc, imperf. 3 sg. cinătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cinătuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cinătuí (-uésc, -ít), vb.1. A curăța, a pregăti mîncarea. – 2. A tăia, a face bucăți. – 3. A omorî. Mag. csinalt „preparat” (DAR), probabil contaminat cu sl. činiti „a aranja.”

Intrare: cinătui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinătui
  • cinătuire
  • cinătuit
  • cinătuitu‑
  • cinătuind
  • cinătuindu‑
singular plural
  • cinătuiește
  • cinătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cinătuiesc
(să)
  • cinătuiesc
  • cinătuiam
  • cinătuii
  • cinătuisem
a II-a (tu)
  • cinătuiești
(să)
  • cinătuiești
  • cinătuiai
  • cinătuiși
  • cinătuiseși
a III-a (el, ea)
  • cinătuiește
(să)
  • cinătuiască
  • cinătuia
  • cinătui
  • cinătuise
plural I (noi)
  • cinătuim
(să)
  • cinătuim
  • cinătuiam
  • cinătuirăm
  • cinătuiserăm
  • cinătuisem
a II-a (voi)
  • cinătuiți
(să)
  • cinătuiți
  • cinătuiați
  • cinătuirăți
  • cinătuiserăți
  • cinătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cinătuiesc
(să)
  • cinătuiască
  • cinătuiau
  • cinătui
  • cinătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cinătui

  • 1. regional adesea figurat A curăța păsări, pești etc. (de fulgi, de solzi etc.) și a-i tăia în bucăți, pentru a pregăti mâncarea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jumuli un exemplu
    exemple
    • Astă mreană albă, codalbă... s-o cinătuiască, s-o fiarbă. SBIERA, P. 118.
      surse: DLRLC

etimologie: