CINĂTUI (-tuesc) vb. tr. Mold. Bucov. 1 🍽 A jumuli pasările și a le scoate măruntaele; a curăța solzii de pe pește și a-i goli pentru gătit: au poroncit împăratul... să cinătuească foarte bine și curat mreana aceea (SB.) ¶ 2 Ⓕ iron. A trage o bătaie: acuși te cinătuesc frumos cu dichiciul (CRG.).