4 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cimentát1 sn [At: DA / V: cem~, țem~, țim~ / Pl: ~uri / E: cimenta] 1-8 Cimentare (1-8).

cimentát2, ~ă a [At: GALACTION, O. I, 120 / V: cem~, țem~, țim~ / Pl: ~áți, ~e / E: cimenta] 1-7 Acoperit cu ciment (1, 3-8) Si: cimentuit2. 8-14 Legat cu ciment (1, 3-8) Si: cimentuit2. 15 (Fig) Consolidat2.

cementá vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr cémenter] 1 A trata termochimic oțelurile moi sau aliate cu carbon, crom, azot etc., pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură. 2 (Med) A obtura canalul unui dinte cu cement (2). 3 (Med) A fixa cu cement (2) protezele pe dinți.

cimentá [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. 206 / V: cem~, țem~, țim~ / Pzi: ~téz / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1, 3-8) Si: a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.

CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [Var.: cimentá vb. I] – Din fr. cémenter.

CIMENTÁ1, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.

CIMENTÁ, cimentez, vb. I. Tranz. A lega, a consolida cu ciment. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida. – Din ciment. Cf. fr. cimenter.

CIMENTÁ, cimentez, vb. I. Tranz. 1. A lega ce ciment. De la suprafața pămîntului în jos, pereții [fîn-tînii] erau zidiți în piatră puternic cimentată. MIHALE. O.511. Linia de închidere a celor două jgheaburi era cimentată. GALACTION, O. I 120. 2. Fig. A face ca ceva să fie solid, indistructibil; a întări, a consolida (o prietenie, o alianță etc.). Aplicând cu fermitate linia partidului în chestiunea națională, cimentăm și mai bine unitatea politică și morală a poporului muncitor. REZ. HOT. I 29. Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sînt pătrunși de hotărârea neclintită de a fi și pe viitor credincioși cauzei lui Lenin și Stalin, de a st strînge și mai mulț în jurul steagului partiduluisteagul lui Lenin și Stalin -, de a cimenta și mai mult prietenie veșnică, de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică. LUPTA DE CLASĂ, 1953,nr.3-4, 7. Clasa muncitoare și partidul ei internaționalist constituie forța care cimentează aceste națiuni noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/3. ◊ Refl. Se cimentează necontenit unitatea politico-morală a întregului popor muncitor, sub steagul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2645.

CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.

!cementá2/cimenta (a ~) (a trata dinții) vb., ind. prez. cementeáză/cimenteáză

cementá1 (a ~) (a trata oțelul) vb., ind. prez. 3 cementeáză

cimentá2 (a ~) (a trata dinții) v. cementá2

cimentá1 (a ~) (a consolida cu ciment) vb., ind. prez. 3 cimenteáză

cementá (met.) vb., ind. prez. 1 sg. cementéz, 3 sg. și pl. cementeáză

cimentá vb., ind. prez. 1 sg. cimentéz, 3 sg. și pl. cimenteáză

CIMENTÁ vb. v. consolida, întări, strânge.

CEMENTÁ vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].

CIMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) lega (cu ciment). ♦ A injecta sub presiune în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora; (p. ext.) a (se) consolida cu ciment. ♦ (Fig.) A (se) lega, a (se) uni indestructibil, tare; a (se) consolida. [Cf. it. cimentare, fr. cimenter].

Intrare: cementa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cementa cementare cementat cementând singular plural
cementea cementați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cementez (să) cementez cementam cementai cementasem
a II-a (tu) cementezi (să) cementezi cementai cementași cementaseși
a III-a (el, ea) cementea (să) cementeze cementa cementă cementase
plural I (noi) cementăm (să) cementăm cementam cementarăm cementaserăm, cementasem*
a II-a (voi) cementați (să) cementați cementați cementarăți cementaserăți, cementaseți*
a III-a (ei, ele) cementea (să) cementeze cementau cementa cementaseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cimenta cimentare cimentat cimentând singular plural
cimentea cimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cimentez (să) cimentez cimentam cimentai cimentasem
a II-a (tu) cimentezi (să) cimentezi cimentai cimentași cimentaseși
a III-a (el, ea) cimentea (să) cimenteze cimenta cimentă cimentase
plural I (noi) cimentăm (să) cimentăm cimentam cimentarăm cimentaserăm, cimentasem*
a II-a (voi) cimentați (să) cimentați cimentați cimentarăți cimentaserăți, cimentaseți*
a III-a (ei, ele) cimentea (să) cimenteze cimentau cimenta cimentaseră
Intrare: cimenta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cimenta cimentare cimentat cimentând singular plural
cimentea cimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cimentez (să) cimentez cimentam cimentai cimentasem
a II-a (tu) cimentezi (să) cimentezi cimentai cimentași cimentaseși
a III-a (el, ea) cimentea (să) cimenteze cimenta cimentă cimentase
plural I (noi) cimentăm (să) cimentăm cimentam cimentarăm cimentaserăm, cimentasem*
a II-a (voi) cimentați (să) cimentați cimentați cimentarăți cimentaserăți, cimentaseți*
a III-a (ei, ele) cimentea (să) cimenteze cimentau cimenta cimentaseră
Intrare: cimentat
cimentat participiu
Participiu „a cimenta”.
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cimentat cimentatul cimenta cimentata
plural cimentați cimentații cimentate cimentatele
genitiv-dativ singular cimentat cimentatului cimentate cimentatei
plural cimentați cimentaților cimentate cimentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cimentat
cimentat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

cementa cimenta

  • 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX
    • diferențiere A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină.
      surse: DN
  • 2. medicină A obtura canalul unui dinte cu cement.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. medicină A fixa cu cement protezele pe dinți.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

cimenta cimentat

  • 1. A lega, a consolida cu ciment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • De la suprafața pămîntului în jos, pereții [fântânii] erau zidiți în piatră puternic cimentată. MIHALE. O.511.
      surse: DLRLC
    • Linia de închidere a celor două jgheaburi era cimentată. GALACTION, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A acoperi cu un strat de mortar (pentru a lega trainic, pentru a face durabil etc.).
      surse: NODEX
    • 1.1. A injecta sub presiune în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. o suspensie de ciment pentru consolidarea și impermeabilizarea acestora.
      surse: DN
    • 1.2. reflexiv figurat A face să fie sau a deveni solid; a (se) consolida.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX sinonime: întări strânge 4 exemple
      exemple
      • Aplicând cu fermitate linia partidului în chestiunea națională, cimentăm și mai bine unitatea politică și morală a poporului muncitor. REZ. HOT. I 29.
        surse: DLRLC
      • Oamenii muncii din Republica Populară Romînă sînt pătrunși de hotărârea neclintită de a fi și pe viitor credincioși cauzei lui Lenin și Stalin, de a se strînge și mai mulț în jurul steagului partidului – steagul lui Lenin și Stalin -, de a cimenta și mai mult prietenia veșnică, de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr.3-4, 7.
        surse: DLRLC
      • Clasa muncitoare și partidul ei internaționalist constituie forța care cimentează aceste națiuni noi. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/3.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Se cimentează necontenit unitatea politico-morală a întregului popor muncitor, sub steagul partidului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2645.
        surse: DLRLC

etimologie: