4 definiții pentru cimber


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cimbér sn vz cimbir1

CIMBÉR, cimbere, s. n. (Regional) Un fel de basma de borangic, de lînă sau de bumbac, purtată pe cap de femei; năframă, testemel. Nu toate muierile care au rămas văduve poartă cimbere negre. STANCU, D. 166. – Variantă: ciumbér (STANCU, D. 13) s. n.

CIMBÉR, cimbere, s. n. (Reg.) Năframă, basma. – Tc. çember « văl ».

cimbér n., pl. e (turc. čember, tulpan, basma, d. pers. čember, lucru învălătucit; bg. čumber, sîrb. čember, ngr. tzembéri, ĭașmac). Munt. Tulpan dirmea. – Și cimbel, cimbir și cĭumber. În Trans. címbir, gimbir și gĭumbir, tulpanu de borangic al mireselor și al femeilor măritate, peste care, cînd ĭese în lume, pun „cîrpa” (barișu). V. fachĭol.

Intrare: cimber
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimber
  • cimberul
  • cimberu‑
plural
  • cimbere
  • cimberele
genitiv-dativ singular
  • cimber
  • cimberului
plural
  • cimbere
  • cimberelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)