-cid [At: DN³ / E: fr -cide] Element secund de compunere savantă cu semnificația: „Care ucide”.

-CID Element secund de compunere savantă cu semnificația „care ucide”, „ucigaș”. [< fr. -cide < lat. -cida < caedere – a ucide].

-CÍD elem. „a ucide”, „a distruge”. (< fr. -cide, cf. lat. coedere)

Cid (Rodrigo de Bivar) m. 1. erou spaniol din sec. XI, supranumit Cidul, care se ilustră în luptele contra Maurilor; 2. numele unei tragedii faimoase de Corneille (1636).

-CID „care omoară, care distruge, care oprește”. ◊ L. caedo, ere „a tăia, a ucide” > fr. -cide, engl. id. > rom. -cid.

CID CAMPEADOR [θid campeadór] (pe numele adevărat Rodrigo Diaz [diaΘ] de Bivar) (c. 1040-1099), cavaler spaniol. S-a remarcat în timpul Reconquistei. Întruchipare ideală a cavalerului spaniol.