2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cicatricí vtr [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~césc / E: cicatrice] (Rar) 1-4 A cicatriza (1-4).

cicatríce sf [At: POLIZU / V: (înv) ~íță / Pl: (înv) ~ci / E: lat cicatrix, -icis, fr cicatrice] Urmă (din țesut conjunctiv) lăsată de o rană sau de o arsură după vindecare.

CICATRÍCE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. [Pl. și: cicatrici] – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.

CICATRÍCE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.

CICATRÍCE, cicatrice, s. f. Urmă rămasă pe piele sau pe alt țesut al corpului după vindecarea unei răni, a unei arsuri, a unei incizii etc. O clipă și-a privit nervos cicatricea în oglindă. CAMIL PETRESCU, T. II 143. Fig. Oraș străvechi, ce răni cumplite ai, Și-adînci și-abia închise cicatrice. D. BOTEZ, în POEZ. N. 80.

CICATRÍCE s.f. Semn, urmă care rămâne după vindecarea unei răni, a unei arsuri etc. ♦ (Fig.) Urmă a unei nenorociri etc. [< lat. cicatrix, fr., it. cicatrice].

CICATRÍCE s. f. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare. (< fr. cicatrice, lat. cicatrix)

CICATRÍCE ~i f. 1) Urmă lăsată pe piele de o rană. 2) fig. Urmă lăsată de o suferință morală, de o durere mare. [G.-D. cicatricei] /<lat. cicatrix, ~icis, fr. cicatrice

cicatrice f. 1. semn lăsat de o rană după vindecare; 2. fig. amintirea unei injurii, a unui afront.

*cicatríce f., pl. ĭ (lat. cicátrix, -tricis). Urmă (semn) care rămîne după o rană (propriŭ și fig.): rănile calomniiĭ se închid, dar cicatricea rămîne. V. forosteală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cicatríce (-ca-tri-) s. f., art. cicatrícea, g.-d. art. cicatrícei/cicatrícii; pl. cicatríce/cicatríci

cicatríce s. f. (sil. -tri-), art. cicatrícea, g.-d. art. cicatrícei; pl. cicatríce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CICATRÍCE s. (MED.) semn, urmă, (rar) rană, stigmat, (înv. și reg.) beleaznă, (prin nord-estul Olt.) pupăză. (I-a rămas o ~ de la plagă.)

CICATRICE s. (MED.) semn, urmă, (rar) rană, stigmat, (înv. și reg.) beleaznă, (prin nord-estul Olt.) pupăză. (I-a rămas o ~ de la plagă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cicatríce (-ci), s. f. – Urmă lăsată de o rană după vindecare. Lat. cicatricem (sec. XIX). – Der. cicatriza, vb., din fr. cicatriser.

Intrare: cicatrici
cicatrici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cicatrice
cicatrice1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: ci-ca-tri-ce
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicatrice
  • cicatricea
plural
  • cicatrice
  • cicatricele
genitiv-dativ singular
  • cicatrice
  • cicatricei
plural
  • cicatrice
  • cicatricelor
vocativ singular
plural
cicatrice2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: ci-ca-tri-ce
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicatrice
  • cicatricea
plural
  • cicatrici
  • cicatricile
genitiv-dativ singular
  • cicatrici
  • cicatricii
plural
  • cicatrici
  • cicatricilor
vocativ singular
plural

cicatrice

  • 1. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • O clipă și-a privit nervos cicatricea în oglindă. CAMIL PETRESCU, T. II 143.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Urmă a unei nenorociri etc.
      surse: DN un exemplu
      exemple
      • Oraș străvechi, ce răni cumplite ai, Și-adînci și-abia închise cicatrice. D. BOTEZ, în POEZ. N. 80.
        surse: DLRLC

etimologie: