11 definiții pentru cicăleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cicăleálă sf [At: PANN, P.V. I, 17/14 / Pl: ~léli / E: cicăli + -eală] 1 Reproș făcut cuiva pentru fapte mărunte. 2 Insistență supărătoare. 3 Flecăreală.

CICĂLEÁLĂ, cicăleli, s. f. Faptul de a cicăli; reproș repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire. – Cicăli + suf. -eală.

CICĂLEÁLĂ, cicăleli, s. f. Faptul de a cicăli; reproș repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire. – Cicăli + suf. -eală.

CICĂLEÁLĂ, cicăleli,s. f. Faptul de a cicăli. 1. Reproș plictisitor făcut cuiva, de obicei fără motive suficiente, pentru fapte de nimic. 2. Stăruire supărătoare pe lîngă cineva pentru a obține un lucru; sîcîire. Azi bem și mîncăm bucate Pe parale peșin date, Și mîine, fără cîrteală. Ospătăm pe cicăleală. PANN, P. V. I 17.

cicăleală f. fapta de a cicăli.

cicăleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a cicăli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cicăleálă s. f., g.-d. art. cicălélii; pl. cicăléli

cicăleálă s. f., g.-d. art. cicălélii; pl. cicăléli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CICĂLEÁLĂ s. bodogăneală, dăscăleală, sâcâială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală. (Mai termină cu ~!)

CICĂLEA s. bodogăneală, dăscăleală, sîcîială, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală. (Mai termină cu ~!)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CICĂLEALĂ. Subst. Cicăleală, cicălire, pisălogeală (fam.), pisăgeală (fig., fam.), pisare (fig.), pisat (fig.), sîcîială, sîcîire, cihăială, morocăneală (reg.), plictiseală, șicană, șicanare, tracasare (livr.), tachinare, tachinărie. Pisălog (fam.), cicală (rar). Adj. Cicălitor, sîcîitor, sîcîit (rar), șicanator (rar), pisălog (fam.), plictisitor, plicticos, agasant, iritant, enervant, supărător. Vb. A cicăli, a cincăi (reg.), a pisălogi (fam.), a cihăi (reg.), a sta (cuiva) dădacă pe cap, a se pune (a sta) cu gura pe cineva, a sîcîi, a bîzîi (fam.), a morocăni (reg.), a moronci (reg.), a zăhăi (reg.), a bîrîi (pe cineva) la cap, a bate la cap, a-i bate (cuiva) capul, a înnebuni la (de) cap (pe cineva), a sta pe capul cuiva, a se ține de cîra cuiva, a sta băteală cuiva (pe capul cuiva), a sta lipcă pe capul cuiva, a se ține lipcă de cineva, a toca (pe cineva) la cap, a-i împuia urechile (capul) cuiva, a-i roade cuiva urechile, a ciocăni (fig.), a nu lăsa în pace, a se ține de cineva ca dracul după popă (călugăr), a se ține scai de cineva, a se ține grapă de cineva, a se ține ca scaiul de oaie, a se ține ca rîia de om, a sta neagă-rea în spinarea cuiva, a sta lăstun pe capul cuiva, a sta (a se ține, a se lega, a se apuca) de capul cuiva, a se pune pe capul cuiva, a se pune cață pe capul cuiva, a sta ciocan pe (de) capul cuiva, a-i sta (cuiva) ciocan pe cap, a plictisi, a scormoni pe cineva la inimă; a tachina, a șicana, a face șicană, a tracasa (livr.), a agasa, a face mizerii, a boscorodi, a pisa (fig.), a irita, a enerva. V. ceartă, mustrare, plictiseală, supărare.

Intrare: cicăleală
cicăleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicălea
  • cicăleala
plural
  • cicăleli
  • cicălelile
genitiv-dativ singular
  • cicăleli
  • cicălelii
plural
  • cicăleli
  • cicălelilor
vocativ singular
plural

cicăleală

  • 1. Faptul de a cicăli; reproș repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cicălire
  • 2. Stăruire supărătoare pe lângă cineva pentru a obține un lucru.
    surse: DLRLC sinonime: sâcâire un exemplu
    exemple
    • Azi bem și mîncăm bucate Pe parale peșin date, Și mîine, fără cîrteală. Ospătăm pe cicăleală. PANN, P. V. I 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cicăli + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09