2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cianurare sf [At: LTR / P: ci-a~ / Pl: ~rări / E: cianura] 1 Tratare cu cianură. 2 Procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluții alcaline de cianură de sodiu. 3 (Teh) Tratament termic al suprafeței unui aliaj feros, prin încălzire într-o cianură topită, apoi prin răcire, pentru a se produce o suprafață dură.

CIANURÁRE, cianurări, s. f. Operație industrială de extragere a metalelor nobile din minereuri sărace cu ajutorul unei soluții de cianură de sodiu. [Pr.: ci-a-] – După fr. cyanuration.

CIANURÁRE, cianurări, s. f. Operație industrială de extragere a metalelor nobile din minereuri sărace cu ajutorul unei soluții de cianură de sodiu. [Pr.: ci-a-] – După fr. cyanuration.

CIANURÁRE, cianurări, s. f. 1. Operație industrială de extragere a metalelor nobile (aur, argint) din minereuri sărace, cu ajutorul soluțiilor alcaline de cianură de sodiu. 2. Tratarea suprafeței unui aliaj feros cu cianură topită, pentru a produce o cimentare. – Pronunțat: cia-.

CIANURÁRE s.f. 1. Procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluții alcaline de cianură de sodiu. 2. V. cianizare. [< cianura].

CIANURÁRE s. f. procedeu industrial de extragere a metalelor nobile din minereurile sărace cu soluții alcaline de cianură de sodiu. (< cianura)

cianura vt [At: DA ms / P: ci-a~ / Pzi: ~réz / E: cianură, cf fr cyanurer] A supune minereurile operației de cianurare (2).

CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.

CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.

CIANURÁ vb. I. tr. A efectua operația de cianurare. [< fr. cyanurer].

CIANURÁ vb. tr. a efectua cianurare. (< fr. cyanurer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cianuráre (ci-a-) s. f., g.-d. art. cianurắrii; pl. cianurắri

cianuráre s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianurării; pl. cianurări

cianurá vb., ind. prez. 1 sg. cianuréz, 3 sg. și pl. cianureáză

Intrare: cianurare
cianurare substantiv feminin
  • silabație: ci-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cianurare
  • cianurarea
plural
  • cianurări
  • cianurările
genitiv-dativ singular
  • cianurări
  • cianurării
plural
  • cianurări
  • cianurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cianura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cianura
  • cianurare
  • cianurat
  • cianuratu‑
  • cianurând
  • cianurându‑
singular plural
  • cianurea
  • cianurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cianurez
(să)
  • cianurez
  • cianuram
  • cianurai
  • cianurasem
a II-a (tu)
  • cianurezi
(să)
  • cianurezi
  • cianurai
  • cianurași
  • cianuraseși
a III-a (el, ea)
  • cianurea
(să)
  • cianureze
  • cianura
  • cianură
  • cianurase
plural I (noi)
  • cianurăm
(să)
  • cianurăm
  • cianuram
  • cianurarăm
  • cianuraserăm
  • cianurasem
a II-a (voi)
  • cianurați
(să)
  • cianurați
  • cianurați
  • cianurarăți
  • cianuraserăți
  • cianuraseți
a III-a (ei, ele)
  • cianurea
(să)
  • cianureze
  • cianurau
  • cianura
  • cianuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cianurare

  • 1. Operație industrială de extragere a metalelor nobile din minereuri sărace cu ajutorul unei soluții de cianură de sodiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Tratarea suprafeței unui aliaj feros cu cianură topită, pentru a produce o cimentare.
    surse: DLRLC DN sinonime: cianizare

etimologie:

cianura

  • 1. A supune minereurile operației de cianurare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: