2 intrări

20 de definiții

cianúră sf [At: PONI, CH. 141 / P: ci-a~ / Pl: ~ri / E: fr cyanure] (Chm) Sare a acidului cianhidric.

CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure.

CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure.

CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. Cianură de potasiu. Cianură de fier. – Pronunțat: cia-.

cianúră (ci-a-) s. f., g.-d. art. cianúrii; pl. cianúri

cianúră s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianúrii; pl. cianúri

CIANÚRĂ s. (CHIM.) (rar) prusiat.

CIANÚRĂ s.f. Sare a acidului cianhidric. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanure].

CIANÚRĂ s. f. sare sau ester al acidului cianhidric. (< fr. cyanure)

CIANÚRĂ ~i f. chim. Sare sau ester al acidului cianhidric; prusiat. ~ de potasiu. [Sil. ci-a-] /<fr. cyanure

cianură f. combinarea cianogenului cu un metal: cianură de potasiu.

*cianúră f., pl. ĭ. Chim. Combinațiune de cianogen cu un corp simplu.

cianurá vt [At: DA ms / P: ci-a~ / Pzi: ~réz / E: cianură, cf fr cyanurer] A supune minereurile operației de cianurare (2).

CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.

CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.

cianurá vb., ind. prez. 1 sg. cianuréz, 3 sg. și pl. cianureáză

CIANURÁ vb. I. tr. A efectua operația de cianurare. [< fr. cyanurer].

CIANURÁ vb. tr. a efectua cianurare. (< fr. cyanurer)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIANÚRĂ s. (CHIM.) (rar) prusiát.

CIANÚRI (‹ fr.) s. f. pl. Săruri ale acidului cianhidric. ♦ Cianură de potasiu = sare care se prezintă sub formă de cristale cubice, incoloră, solubilă în apă; foarte toxică. Cianură de sodiu = sare care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubilă în apă; foarte toxică; utilizată la extragerea metalelor prețioase din minereuri, ca insecticid și dezinfectant.

Intrare: cianură

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cianu cianura
plural cianuri cianurile
genitiv-dativ singular cianuri cianurii
plural cianuri cianurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cianura

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cianura cianurare cianurat cianurând singular plural
cianurea cianurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cianurez (să) cianurez cianuram cianurai cianurasem
a II-a (tu) cianurezi (să) cianurezi cianurai cianurași cianuraseși
a III-a (el, ea) cianurea (să) cianureze cianura cianură cianurase
plural I (noi) cianurăm (să) cianurăm cianuram cianurarăm cianuraserăm, cianurasem*
a II-a (voi) cianurați (să) cianurați cianurați cianurarăți cianuraserăți, cianuraseți*
a III-a (ei, ele) cianurea (să) cianureze cianurau cianura cianuraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)