CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanure.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÚRĂ, cianuri, s. f. Sare a acidului cianhidric. Cianură de potasiu. Cianură de fier. – Pronunțat: cia-.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

cianúră (ci-a-) s. f., g.-d. art. cianúrii; pl. cianúri

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cianúră s. f. (sil. ci-a-), g.-d. art. cianúrii; pl. cianúri

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÚRĂ s. (CHIM.) (rar) prusiat.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÚRĂ s.f. Sare a acidului cianhidric. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanure].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÚRĂ s. f. sare sau ester al acidului cianhidric. (< fr. cyanure)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÚRĂ ~i f. chim. Sare sau ester al acidului cianhidric; prusiat. ~ de potasiu. [Sil. ci-a-] /<fr. cyanure

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cianură f. combinarea cianogenului cu un metal: cianură de potasiu.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*cianúră f., pl. ĭ. Chim. Combinațiune de cianogen cu un corp simplu.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANURÁ, cianurez, vb. I. Tranz. A supune minereurile operației de cianurare. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanurer.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

cianurá vb., ind. prez. 1 sg. cianuréz, 3 sg. și pl. cianureáză

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANURÁ vb. I. tr. A efectua operația de cianurare. [< fr. cyanurer].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANURÁ vb. tr. a efectua cianurare. (< fr. cyanurer)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIANÚRĂ s. (CHIM.) (rar) prusiát.

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIANÚRI (‹ fr.) s. f. pl. Săruri ale acidului cianhidric. ♦ Cianură de potasiu = sare care se prezintă sub formă de cristale cubice, incoloră, solubilă în apă; foarte toxică. Cianură de sodiu = sare care se prezintă sub formă de cristale incolore, solubilă în apă; foarte toxică; utilizată la extragerea metalelor prețioase din minereuri, ca insecticid și dezinfectant.

Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink