10 definiții pentru chivuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chivúță sf [At: CARAGIALE, M. 27 / Pl: ~țe / E: Chivuța] (Îvr) Femeie (de obicei țigancă) care, în trecut, spoia casele.

CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Fam.) Femeie (de obicei țigancă) care se ocupă cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța.

CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Reg.) Femeie (de obicei țigancă) care se îndeletnicește cu spoitul caselor cu bidineaua. – Din n. pr. Chivuța.

CHIVÚȚĂ, chivuțe, s. f. (Munt.) Muncitoare care spoiește cu bidineaua sau se îndeletnicește cu un mic negoț ambulant. Salahorii de binale, coșarii și chivuțele înotau în ulicioarele fără aer și soare. PAS, Z. I 108. Cui ai dat-o [haina], nenorocito?!La o chivuță. CARAGIALE, O. I 340.

chivuță f. 1. femeie care spoiește cu ziua, bidinăreasă; 2. fig. femeie rea de gură. [Dela numele femeiesc comun Chiva = Paraschiva].

chivúță f., pl. e (din Paraschivuța, Paraschiva). Munt. Femeĭe (de obiceĭ Țigancă) tocmită cu ziŭa ca să curățe casa, să văruĭască ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chivúță (fam.) s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe

chivúță s. f., g.-d. art. chivúței; pl. chivúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIVÚȚĂ s. v. spoitoreasă.

Intrare: chivuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chivuță
  • chivuța
plural
  • chivuțe
  • chivuțele
genitiv-dativ singular
  • chivuțe
  • chivuței
plural
  • chivuțe
  • chivuțelor
vocativ singular
  • chivuță
  • chivuțo
plural
  • chivuțelor

chivuță

  • 1. familiar Femeie (de obicei țigancă) care se ocupă cu spoitul caselor cu bidineaua.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: spoitoreasă 2 exemple
    exemple
    • Salahorii de binale, coșarii și chivuțele înotau în ulicioarele fără aer și soare. PAS, Z. I 108.
      surse: DLRLC
    • Cui ai dat-o [haina], nenorocito?! – La o chivuță. CARAGIALE, O. I 340.
      surse: DLRLC

etimologie: