CHIVUȚĂ, chivuțe, s. f. (Munt.) Muncitoare care spoiește cu bidineaua sau se îndeletnicește cu un mic negoț ambulant. Salahorii de binale, coșarii și chivuțele înotau în ulicioarele fără aer și soare. PAS, Z. I 108. Cui ai dat-o [haina], nenorocito?! – La o chivuță. CARAGIALE, O. I 340.