opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

CHIURETÁ, chiuretez, vb. I. Tranz. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). – Din fr. cureter.

chiureta vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: fr cureter] 1 A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase bolnave. 2 A face să avorteze prin mijloace chirurgicale.

CHIURETÁ vb. I. tr. A curăța cu chiureta suprafața unei mucoase, (spec.) a uterului. [Pron. chiu-re-. / < fr. cureter].

CHIURETÁ vb. tr. a curăța cu chiureta suprafața unei mucoase. (< fr. cureter)

A CHIURETÁ ~éz tranz. (formații sau țesuturi organice) A îndepărta cu ajutorul chiuretei în scop diagnostic sau terapeutic. /<fr. cureter

CHIURÉTĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, cu margini tăioase, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette.

chiurétă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr curette] Instrument chirurgical de forma unei linguri, folosit la chiuretaj.

CHIURÉTĂ, chiurete, s. f. Instrument chirurgical de forma unei linguri, folosit la chiuretaj. – Din fr. curette.

CHIURÉTĂ, chiurete. s. f. Instrument chirurgical folosit în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie. – Pronunțat: chiu-.

CHIURÉTĂ s.f. Instrument chirurgical folosit în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. [< fr. curette].

CHIURÉTĂ s. f. instrument chirurgical în formă de lingură tăioasă, în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. (< fr. curette)

CHIURÉTĂ ~e f. Instrument chirurgical folosit la chiuretaj. /<fr. curette

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chiureta (a ~) (desp. chiu-) vb., ind. prez. 1 sg. chiuretez, 3 chiuretează; conj. prez. 1 sg. să chiuretez, 3 să chiureteze

chiureta (a ~) (chiu-) vb., ind. prez. 3 chiuretează

chiuretá vb. (sil. chiu-), ind. prez. 1 sg. chiuretéz, 3 sg. și pl. chiureteáză

chiuretă (desp. chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretei; pl. chiurete

chiuretă (chiu-) s. f., g.-d. art. chiuretei; pl. chiurete

chiurétă s. f. (sil. chiu-), pl. chiuréte

chiuretă (3 sil.)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIURETÁ vb. (MED.) a racla.

CHIURETA vb. (MED.) a racla.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chiureta, chiurettez v. t. (intl.) a jefui (pe cineva) de toate bunurile.

Intrare: chiureta
  • silabație: chiu-re-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiureta
  • chiuretare
  • chiuretat
  • chiuretatu‑
  • chiuretând
  • chiuretându‑
 singular plural
  • chiuretează
  • chiuretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiuretez
 (să)
  • chiuretez
  • chiuretam
  • chiuretai
  • chiuretasem
a II-a (tu)
  • chiuretezi
 (să)
  • chiuretezi
  • chiuretai
  • chiuretași
  • chiuretaseși
a III-a (el, ea)
  • chiuretează
 (să)
  • chiureteze
  • chiureta
  • chiuretă
  • chiuretase
plural I (noi)
  • chiuretăm
 (să)
  • chiuretăm
  • chiuretam
  • chiuretarăm
  • chiuretaserăm
  • chiuretasem
a II-a (voi)
  • chiuretați
 (să)
  • chiuretați
  • chiuretați
  • chiuretarăți
  • chiuretaserăți
  • chiuretaseți
a III-a (ei, ele)
  • chiuretează
 (să)
  • chiureteze
  • chiuretau
  • chiuretară
  • chiuretaseră
Intrare: chiuretă
chiuretă substantiv feminin
  • silabație: chiu-re-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiuretă
  • chiureta
plural
  • chiurete
  • chiuretele
genitiv-dativ singular
  • chiurete
  • chiuretei
plural
  • chiurete
  • chiuretelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiureta, chiuretezverb

  • 1. A curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave). DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: racla
etimologie:

chiuretă, chiuretesubstantiv feminin

  • 1. Instrument chirurgical de forma unei linguri, cu margini tăioase, folosit la chiuretaj. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.