14 definiții pentru chiup


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiup sn [At: NEGRUZZI, S. III, 56/21 / V: sf chip, chiub / Pl: ~uri / E: tc küp, srb çup, çupa] (Reg) Amforă de lut, de lemn sau de metal în care se păstrează uleiul, măslinele, murăturile, untura etc.

CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas mare de lut ars, în formă de amforă, folosit pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp.

CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas de lut ars, de mare capacitate, în formă de amforă, întrebuințat pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp.

CHIUP, chiupuri, s. n. (Regional) Vas mare de lut, de metal, de lemn etc., de forma unei amfore, întrebuințat pentru a păstra untdelemn, murături etc. Mă socoteam să iau într-o noapte chiupul cu gas. CAMILAR, N. II 114. O rupse d-a fuga și se ascunse într-un chiup de aramă. ISPIRESCU, U. 40.

CHIUP ~uri n. Vas mare de lut, cu două torți, în care se păstrează alimente (miere, untură etc.). /<turc. küp

chiup n. V. chiub: un chiup de aramă ISP.

chĭup n., pl. urĭ (turc. küp, d. ar. kĭub, chĭup, care vine d. lat. cupa, cadă; alb. kĭüp, bg. kĭup. V. cupă, cofă). Est. Vas mare de lut cu doŭă toarte care servește la ținut apă ș. a. – În Munt. chĭub. V. borcan, gavanos.

chiub (chiup) n. borcan: zece chiuburi tot cu galbeni PANN. [Turc. KIUB (KIUP)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiup (reg.) s. n., pl. chiúpuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chiúp (chiúpuri), s. n. – vas, cupă. – Var. (înv.) chiub, (rar) chiupă. Mr. chiupe, megl. chiup. Tc. küp (Cihac, II, 564; Șeineanu, II, 117; Meyer 230; Lokotsch 1249); cf. alb. kjup, bg. kjup, sb. ćup. Cuvîntul tc. pare a fi în legătură cu lat. cuppa și der. săi (cf. Marcel Cohen, Bull. Soc. Linguist., XXVII, (1926-7), p. 91).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chiúp2, chiúpi, s.m. (reg.) pasăre cântătoare mică, cu penaj frumos, prinsă iarna cu lațurile de copii.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHIUP (< tc.) Vas mare de lut în formă de amforă, folosit în gospodărie pentru păstrarea unor lichide, a murăturilor etc. C. a apărut în Grecia miceniană (milen. 2 î. Hr.), primele exemplare din România fiind cunoscute la Histria (sec. 6 î. Hr.).

Intrare: chiup
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiup
  • chiupul
  • chiupu‑
plural
  • chiupuri
  • chiupurile
genitiv-dativ singular
  • chiup
  • chiupului
plural
  • chiupuri
  • chiupurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiup

  • 1. regional Vas mare de lut ars, în formă de amforă, folosit pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mă socoteam să iau într-o noapte chiupul cu gaz. CAMILAR, N. II 114.
      surse: DLRLC
    • O rupse d-a fuga și se ascunse într-un chiup de aramă. ISPIRESCU, U. 40.
      surse: DLRLC

etimologie: