chiulásă sf vz culasă

CHIULÁSĂ, chiulase, s. f. 1. Piesă de metal care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Partea de dinapoi a țevii unei arme de foc (pe unde se încarcă arma). [Var.: culasă s. f.] – Din fr. culasse.

CHIULÁSĂ s. f. v. culasă.

CHIULÁSĂ, chiulase, s. f. 1. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, pe unde se introduce cartușul și care adăpostește mecanismul de dare a focului. 2. Piesă de metal care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. – Pronunțat: chiu-la-.

!chiulásă/culásă s. f., g.-d. art. chiulásei/culásei; pl. chiuláse/culáse

CHIULÁSĂ s.f. 1. Piesă care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Culată (la tunuri). [Pron. chiu-la-, var. culasă s.f. / < fr. culasse].

chiulasă (3 sil.)

culasă sf [At: DEX² / V: chiul~ / Pl: ~se / E: fr culasse] 1 Piesă de metal care include cilindrii unui motor cu ardere internă. 2 Partea din spate a țevii unei arme de foc (lângă încărcător).

CULÁSĂ s. f. v. chiulasă.

CULÁSĂ, culase, s. f. 1. Piesă de metal care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Partea de dinapoi a țevii unei arme de foc (pe unde se încarcă arma). [Var.: chiulásă s. f.] – Din fr. culasse.

culásă v. chiulásă

CULÁSĂ s.f. v. chiulasă.

CULÁSĂ s. f. piesă care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. (< fr. culasse)

chiulásă s. f., pl. chiuláse

CHIULÁSĂ (CULASĂ) (< fr.) s. f. Parte superioară amovibilă a unui motor termic, ce conține camerele de combustie și susține supapele și culbutorii.

culásă s. f., g.-d. art. culásei; pl. culáse