CHIULASĂ, chiulase, s. f. 1. Piesă de metal care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Partea de dinapoi a țevii unei arme de foc (pe unde se încarcă arma). [Var.: culasă s. f.] – Din fr. culasse.

chiulasă sf vz culasă

CHIULASĂ s. f. v. culasă.

CHIULASĂ, chiulase, s. f. 1. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, pe unde se introduce cartușul și care adăpostește mecanismul de dare a focului. 2. Piesă de metal care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. – Pronunțat: chiu-la-.

CHIULASĂ s.f. 1. Piesă care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Culată (la tunuri). [Pron. chiu-la-, var. culasă s.f. / < fr. culasse].

CULASĂ s. f. v. chiulasă.

culasă sf [At: DEX² / V: chiul~ / Pl: ~se / E: fr culasse] 1 Piesă de metal care închide^[1] cilindrii unui motor cu ardere internă. 2 Partea din spate a țevii unei arme de foc (lângă încărcător). modificată

CULASĂ, culase, s. f. 1. Piesă de metal care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Partea de dinapoi a țevii unei arme de foc (pe unde se încarcă arma). [Var.: chiulasă s. f.] – Din fr. culasse.

CULASĂ s.f. v. chiulasă.

CULASĂ s. f. piesă care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. (< fr. culasse)

!chiulasă s. f., g.-d. art. chiulasei; pl. chiulase

!chiulasă/culasă s. f., g.-d. art. chiulasei/culasei; pl. chiulase/culase

chiulasă s. f., pl. chiulase

chiulasă (3 sil.)

culasă v. chiulasă

culasă s. f., g.-d. art. culasei; pl. culase

CHIULÁSĂ (CULASĂ) (< fr.) s. f. Parte superioară amovibilă a unui motor termic, ce conține camerele de combustie și susține supapele și culbutorii.