chiulásă sf vz culasă

CHIULÁSĂ, chiulase, s. f. 1. Piesă de metal care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Partea de dinapoi a țevii unei arme de foc (pe unde se încarcă arma). [Var.: culasă s. f.] – Din fr. culasse.

CHIULÁSĂ s. f. v. culasă.

CHIULÁSĂ, chiulase, s. f. 1. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, pe unde se introduce cartușul și care adăpostește mecanismul de dare a focului. 2. Piesă de metal care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. – Pronunțat: chiu-la-.

CHIULÁSĂ s.f. 1. Piesă care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Culată (la tunuri). [Pron. chiu-la-, var. culasă s.f. / < fr. culasse].

culasă sf [At: DEX² / V: chiul~ / Pl: ~se / E: fr culasse] 1 Piesă de metal care închide^[1] cilindrii unui motor cu ardere internă. 2 Partea din spate a țevii unei arme de foc (lângă încărcător). modificată

CULÁSĂ s. f. v. chiulasă.

CULÁSĂ, culase, s. f. 1. Piesă de metal care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. 2. Partea de dinapoi a țevii unei arme de foc (pe unde se încarcă arma). [Var.: chiulásă s. f.] – Din fr. culasse.

CULÁSĂ s.f. v. chiulasă.

CULÁSĂ s. f. piesă care închide cilindrii unui motor cu ardere internă. (< fr. culasse)

!chiulásă/culásă s. f., g.-d. art. chiulásei/culásei; pl. chiuláse/culáse

chiulásă s. f., pl. chiuláse

chiulasă (3 sil.)

culásă v. chiulásă

culásă s. f., g.-d. art. culásei; pl. culáse

CHIULÁSĂ (CULASĂ) (< fr.) s. f. Parte superioară amovibilă a unui motor termic, ce conține camerele de combustie și susține supapele și culbutorii.