2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.

chiulangiu, ~ie smf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: tc külahğy] (Fam) Persoană care în mod sistematic chiulește.

CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. și: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.

CHIULANGÍU, chiulangii, s. m. Persoană care trage chiulul, care înșală neîndeplinindu-și obligațiile luate, care se sustrage sistematic de la o datorie.

CHIULANGÍU ~i m. pop. Persoană care trage chiulul. /chiul + suf. ~angiu

chiulangiu m. (termen din graiul școlăresc) 1. cel ce trage chiulul la cursul unui profesor; 2. (ironic) haimana, trântor. [Și chiulhanagiu, compromis din chiul și chiulhan].

chĭulangíŭ m. (turc. külahğy, vînzător de căcĭulĭ, șarlatan. V. chĭulaf). Fam. Chilipirgiŭ, înșelător ordinar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!chiulangiu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangie; pl. m. și f. chiulangii

chiulangíu s. m., art. chiulangíul; pl. chiulangíi, art. chiulangíii

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chiulangiu, -oaică, chiulangii, -oaice s. m., s. f. 1. (șc.) elev care absentează nemotivat de la cursuri 2. (peior.) persoană care se sustrage în mod sistematic de la îndeplinirea unor obligații

Intrare: chiulangiu (adj.)
chiulangiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiulangiu
  • chiulangiul
  • chiulangiu‑
  • chiulangie
  • chiulangia
plural
  • chiulangii
  • chiulangiii
  • chiulangii
  • chiulangiile
genitiv-dativ singular
  • chiulangiu
  • chiulangiului
  • chiulangii
  • chiulangiei
plural
  • chiulangii
  • chiulangiilor
  • chiulangii
  • chiulangiilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiulangiu (s.m.)
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiulangiu
  • chiulangiul
  • chiulangiu‑
plural
  • chiulangii
  • chiulangiii
genitiv-dativ singular
  • chiulangiu
  • chiulangiului
plural
  • chiulangii
  • chiulangiilor
vocativ singular
  • chiulangiule
plural
  • chiulangiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiulangiu, chiulangiisubstantiv masculin
chiulangiu, chiulangieadjectiv
chiulangie, chiulangiisubstantiv feminin

  • 1. familiar (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Chiul + sufix -angiu. DEX '98 DEX '09
  • cf. limba turcă külâhçi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.