2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiulangiu, ~ie smf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: tc külahğy] (Fam) Persoană care în mod sistematic chiulește.

CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.

CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. și: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.

CHIULANGÍU, chiulangii, s. m. Persoană care trage chiulul, care înșală neîndeplinindu-și obligațiile luate, care se sustrage sistematic de la o datorie.

CHIULANGÍU ~i m. pop. Persoană care trage chiulul. /chiul + suf. ~angiu

chiulangiu m. (termen din graiul școlăresc) 1. cel ce trage chiulul la cursul unui profesor; 2. (ironic) haimana, trântor. [Și chiulhanagiu, compromis din chiul și chiulhan].

chĭulangíŭ m. (turc. külahğy, vînzător de căcĭulĭ, șarlatan. V. chĭulaf). Fam. Chilipirgiŭ, înșelător ordinar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi

chiulangíu s. m., art. chiulangíul; pl. chiulangíi, art. chiulangíii


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chiulangiu, -oaică, chiulangii, -oaice s. m., s. f. 1. (șc.) elev care absentează nemotivat de la cursuri 2. (peior.) persoană care se sustrage în mod sistematic de la îndeplinirea unor obligații

Intrare: chiulangiu (adj.)
chiulangiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiulangiu
  • chiulangiul
  • chiulangiu‑
  • chiulangie
  • chiulangia
plural
  • chiulangii
  • chiulangiii
  • chiulangii
  • chiulangiile
genitiv-dativ singular
  • chiulangiu
  • chiulangiului
  • chiulangii
  • chiulangiei
plural
  • chiulangii
  • chiulangiilor
  • chiulangii
  • chiulangiilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiulangiu (s.m.)
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiulangiu
  • chiulangiul
  • chiulangiu‑
plural
  • chiulangii
  • chiulangiii
genitiv-dativ singular
  • chiulangiu
  • chiulangiului
plural
  • chiulangii
  • chiulangiilor
vocativ singular
  • chiulangiule
plural
  • chiulangiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiulangiu, -ie chiulangie chiulangiu (2)

  • 1. familiar (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Chiul + sufix -angiu.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba turcă külâhçi
    surse: DEX '98 DEX '09