11 definiții pentru chiulangie

chiulangíe s. f., art. chiulangía, g.-d. art. chiulangíei; pl. chiulangíi, art. chiulangíile

chiulangíu, ~íe smf [At: TDRG / Pl: ~i / E: tc külahğy] (Fam) Persoană care în mod sistematic chiulește.

CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f., adj. (Fam.) (Persoană) care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.

CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. și: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi.

CHIULANGÍU, chiulangii, s. m. Persoană care trage chiulul, care înșală neîndeplinindu-și obligațiile luate, care se sustrage sistematic de la o datorie.

!chiulangíu (fam.) adj. m., s. m., adj. f., s. f. chiulangíe; pl. m. și f. chiulangíi

chiulangíu s. m., art. chiulangíul; pl. chiulangíi, art. chiulangíii

CHIULANGÍU ~i m. pop. Persoană care trage chiulul. /chiul + suf. ~angiu

chiulangiu m. (termen din graiul școlăresc) 1. cel ce trage chiulul la cursul unui profesor; 2. (ironic) haimana, trântor. [Și chiulhanagiu, compromis din chiul și chiulhan].

chĭulangíŭ m. (turc. külahğy, vînzător de căcĭulĭ, șarlatan. V. chĭulaf). Fam. Chilipirgiŭ, înșelător ordinar.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

chiulangiu, -oaică, chiulangii, -oaice s. m., s. f. 1. (șc.) elev care absentează nemotivat de la cursuri 2. (peior.) persoană care se sustrage în mod sistematic de la îndeplinirea unor obligații

Intrare: chiulangie
chiulangie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiulangie chiulangia
plural chiulangii chiulangiile
genitiv-dativ singular chiulangii chiulangiei
plural chiulangii chiulangiilor
vocativ singular
plural