2 intrări
18 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHITONAG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec.
CHITONAG1 s. n. (Reg.) Pistil obținut din pastă de gutui. – Cf. fr. cotignac.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chitonag2 sn [At: I. IONESCU, C. 87 / V: ~nog / Pl: ~age / E: nct] (Reg) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie sau pentru semănatul porumbului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chitonag1 s [At: DEX2 / Pl: nct / E: ns cf fr cotignac] (Reg) Pistil obținut din pastă de gutui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHITONAG1 subst. (Reg.) Pistil obținut din pastă de gutui. – Cf. fr. cotignac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHITONAG2, chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHITONAG n. Pastă consistentă obținută din gutui. /cf. fr. cotignac
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chitonag n. Mold. dulceață de gutui (= fr. cotignac).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*1) chitonág n., pl. urĭ (met. din fr. cotignac, pv. coudougnat, d. codoing, gutuĭe. V. gutuĭe). Est. Pastă de gutuĭ (maĭ vîrtoasă de cît povidla). V. pervedea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) chitonág n., pl. e. V. chi- și pitonog.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chitonog sn vz chitonag
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pitonóg n., pl. óage (din pintenog, cotonog, papaĭnog, în care nog e vsl. noga, picĭor). Vest. Un băț care are la un capăt o traversă pe care apeșĭ cu picĭoru în pămînt ca să facĭ găurĭ de pus sămînța saŭ de înfipt haragiĭ (numit în est chitonog, chitănog și chitonag, ĭar în Munt. cotonoagă). Pl. Catalige, niște prăjinĭ pe care se poate fixa picĭoru p. a merge la oarecare înălțime de la pămînt, cum obișnuĭesc păstoriĭ și curieriĭ ruralĭ în landele Franciiĭ. – Se numesc și pitoroage și pitonoage (Bz.), picioroage (Rț.) și maĭ des picĭoroange (supt infl. luĭ picĭor). În Trans. sud picĭoroange și chitoroange, patine (de lemn cu șina de fer). – P. înț. de „păsărĭ cu picĭoroange”, naturaliștiĭ ar face maĭ bine să zică picĭorongate, ca buzat, care are buze marĭ; codat, care are coadă (mare); moțat, care are moț, ș. a. V. brucesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chitonag1 (pastă de gutui) (reg.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chitonag2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonage
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chitonag2 (unealtă) (rar) s. n., pl. chitonage
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chitonag1 (pastă de gutui) (reg.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chitonag (pastă de gutui) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chitonag s. m. – Dulceață de gutui. Fr. cotignac (Cihac, II, 132; DAR).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chitonag, chitonagesubstantiv neutru
- 1. Pistil obținut din pastă de gutui. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- cotignac DEX '98 DEX '09
chitonag, chitonagesubstantiv neutru
- 1. Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru a înfige aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. DEX '09
etimologie:
- DEX '09