2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHITÓN, chitoane, s. n. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. – Din fr. chiton.

chiton1 sn [At: DA / Pl: nct / E: nct] (Reg) Căput scurt.

chiton2 sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr chiton] (Iuz) Tunică purtată de greci în Antichitate.

CHITÓN, chitoane, s. n. Un fel de tunică purtată în antichitate de greci. – Din fr. chiton.

CHITÓN s.n. (Ant.) Tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată de greci pe sub himation, atât de femei cât și de bărbați. [Var. hiton s.n. / < fr., gr. chiton].

CHITÓN s.m. (Zool.) Moluscă marină cu cochilia formată din plăci articulate. [< fr. chiton].

CHITÓN1 s. n. (ant.) tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei și bărbați, pe sub himation. (< fr. chiton, gr. khiton)

CHITÓN2 s. m. moluscă marină cu cochilia din plăci articulate. (< fr. chiton)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chitón s. n., pl. chitoáne

chitón s. n., pl. chitoáne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHITON (< gr.) s. n. (În Grecia antică) Piesă principală a îmbrăcămintei ce consta dintr-o tunică (cămașă) din in sau lînă care se purta direct pe piele. Se prindea pe umărul stîng cu o fibulă, în talie era strîns cu un cordon și se drapa după dorință.

Intrare: chiton (tunică)
chiton1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiton
  • chitonul
  • chitonu‑
plural
  • chitoane
  • chitoanele
genitiv-dativ singular
  • chiton
  • chitonului
plural
  • chitoane
  • chitoanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiton
  • hitonul
  • hitonu‑
plural
  • hitoane
  • hitoanele
genitiv-dativ singular
  • hiton
  • hitonului
plural
  • hitoane
  • hitoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: chiton (zool.)
chiton2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiton
  • chitonul
  • chitonu‑
plural
  • chitoni
  • chitonii
genitiv-dativ singular
  • chiton
  • chitonului
plural
  • chitoni
  • chitonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiton (tunică) hiton

  • 1. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

chiton (zool.)

  • 1. zoologie Moluscă marină cu cochilia formată din plăci articulate.
    surse: DN

etimologie: