11 definiții pentru chiton

chitón2 sn [At: DEX2 / Pl: ~oáne / E: fr chiton] (Iuz) Tunică purtată de greci în Antichitate.

chitón1 sn [At: DA / Pl: nct / E: nct] (Reg) Căput scurt.

CHITÓN, chitoane, s. n. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. – Din fr. chiton.

CHITÓN, chitoane, s. n. Un fel de tunică purtată în antichitate de greci. – Din fr. chiton.

chitón s. n., pl. chitoáne

chitón s. n., pl. chitoáne

CHITÓN s.n. (Ant.) Tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată de greci pe sub himation, atât de femei cât și de bărbați. [Var. hiton s.n. / < fr., gr. chiton].

CHITÓN s.m. (Zool.) Moluscă marină cu cochilia formată din plăci articulate. [< fr. chiton].

CHITÓN1 s. n. (ant.) tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei și bărbați, pe sub himation. (< fr. chiton, gr. khiton)

CHITÓN2 s. m. moluscă marină cu cochilia din plăci articulate. (< fr. chiton)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CHITON (‹ gr.) s. n. (În Grecia antică) Piesă principală a îmbrăcămintei ce consta dintr-o tunică (cămașă) din in sau lînă care se purta direct pe piele. Se prindea pe umărul stîng cu o fibulă, în talie era strîns cu un cordon și se drapa după dorință.

Intrare: chiton
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiton chitonul
plural chitoane chitoanele
genitiv-dativ singular chiton chitonului
plural chitoane chitoanelor
vocativ singular
plural