12 definiții pentru chiton (tunică)
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHITON, chitoane, s. n. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. – Din fr. chiton.
chiton1 sn [At: DA / Pl: nct / E: nct] (Reg) Căput scurt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiton2 sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr chiton] (Iuz) Tunică purtată de greci în Antichitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHITON, chitoane, s. n. Un fel de tunică purtată în antichitate de greci. – Din fr. chiton.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHITON s.n. (Ant.) Tunică lungă și strîmtă cu mîneci largi, purtată de greci pe sub himation, atît de femei cît și de bărbați. [Var. hiton s.n. / < fr., gr. chiton].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHITON1 s. n. (ant.) tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei și bărbați, pe sub himation. (< fr. chiton, gr. khiton)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hiton sn vz chiton
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HITON s.n. v. chiton.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chiton s. n., pl. chitoane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chiton s. n., pl. chitoane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chiton s. n., pl. chitoane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CHITON (< gr.) s. n. (În Grecia antică) Piesă principală a îmbrăcămintei ce consta dintr-o tunică (cămașă) din in sau lînă care se purta direct pe piele. Se prindea pe umărul stîng cu o fibulă, în talie era strîns cu un cordon și se drapa după dorință.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chiton, chitoanesubstantiv neutru
- 1. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. DEX '09 DN
etimologie:
- chiton DEX '09 DEX '98 DN