9 definiții pentru chitanțier

chitanțiér sn [At: TDRG / P: ~ți-er / Pl: ~e / E: chitanță + -ier] Registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor.

CHITANȚIÉR, chitanțiere, s. n. Carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor. [Pr.: -ți-er] – Chitanță + suf. -ier.

CHITANȚIÉR, chitanțiere, s. n. Carnet sau registru cu foi detașabile pentru întocmirea chitanțelor. [Pr.: -ți-er] – Chitanță + suf. -ier.

CHITANȚIÉR, chitanțiere, s. n. Carnet sau registru cu foi detașabile, pentru întocmirea chitanțelor. – Pronunțat: -ți-er.

chitanțiér (-ți-er) s. n., pl. chitanțiére

chitanțiér s. n. (sil. -ți-er), pl. chitanțiére

CHITANȚIÉR s.n. Carnet de chitanțe. [Pron. -ți-er, pl. -re. / < chitanță + -ier].

CHITANȚIÉR s. n. carnet de chitanțe. (< chitanță + -ier)

CHITANȚIÉR ~e n. Carnet cu foi detașabile pentru chitanțe. [Sil. -ți-er] /chitanță + suf. ~ier

Intrare: chitanțier
chitanțier substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chitanțier chitanțierul
plural chitanțiere chitanțierele
genitiv-dativ singular chitanțier chitanțierului
plural chitanțiere chitanțierelor
vocativ singular
plural