5 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chitái [At: TDRG / V: ~tán sn / Pl: ? / E: rs китай] (Iuz) 1 sm Chinez. 2 sn Stofa de bumbac pentru căptușeală.

chitáĭ n., pl. urĭ (pol. kitaj, Chinez, nanchin; rus. kitáĭka, Chineză, nanchin; turc. [d. ar.] ketan, pop. keten. V. hataĭa). Vechĭ. Nanchin.

chițái i [At: MAT. FOLK. I, 516 / A: chíțai / E: fo] 1 Redă sunetul produs de animale care chițăie. 2 (Fig) Redă scârțâitul unor obiecte.

chițăí vi [At: ODOBESCU, S. III, 42 / V: ~țâí, ~țcăí, ~țcuí, ~țií, ~țuí / Pzi: 3 ~țăie / E: chiț] 1 (D. șoareci și șobolani) A scoate sunete ascuțite. 2 (Fig; d. obiecte) A scârțâi. 3 (Fig; d. persoane) A se văita. corectată

chițcăi v vz chițăi

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi.

CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi.

CHIȚĂÍ, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. A produce sunetul ascuțit caracteristic șoarecilor. Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99. Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184. Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.

A CHIȚĂÍ pers. 3 chíțăie intranz. (despre șoareci, șobolani etc.) A scoate sunete stridente și repetate, caracteristice speciei. /chiț + suf. ~ăi

Chitaiu n. pârâu, lac și sat în jud. Bolgrad.

chițăì v. a striga cu glas ascuțit și pițigăiat (vorbind de căței și de șoareci): bursuci cari se svârcoliau chițăind OD. [Onomatopee].

chíțăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. chiț-chiț cum fac șoariciĭ). Se zice despre guzganĭ și șoaricĭ cînd țipă. – Și chíțcăĭ și chíțcuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie

chițăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chitái s.m. și n. (înv.) 1. (s.m.) China. 2. (s.m.) chinez. 3. (s.n.) stofă de bumbac pentru căptușeală, șifon.

Intrare: chitai
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitai
  • chitaiul
  • chitaiu‑
plural
  • chitai
  • chitaii
genitiv-dativ singular
  • chitai
  • chitaiului
plural
  • chitai
  • chitailor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitai
  • chitaiul
  • chitaiu‑
plural
  • chitaiuri
  • chitaiurile
genitiv-dativ singular
  • chitai
  • chitaiului
plural
  • chitaiuri
  • chitaiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Chitai
Chitai
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Chitai
  • Chitaiul
plural
genitiv-dativ singular
  • Chitai
  • Chitaiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: chițai
chițai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chițăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițăi
  • chițăire
  • chițăit
  • chițăitu‑
  • chițăind
  • chițăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chițăie
(să)
  • chițăie
  • chițăia
  • chițăi
  • chițăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chițăie
(să)
  • chițăie
  • chițăiau
  • chițăi
  • chițăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițcăi
  • chițcăire
  • chițcăit
  • chițcăitu‑
  • chițcăind
  • chițcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chițcăie
(să)
  • chițcăie
  • chițcăia
  • chițcăi
  • chițcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chițcăie
(să)
  • chițcăie
  • chițcăiau
  • chițcăi
  • chițcăiseră
Intrare: chițâi
chițâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chițăi chițcăi

  • 1. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99.
      surse: DLRLC
    • Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184.
      surse: DLRLC
    • Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chiț + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09