21 de definiții pentru chiseliță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHÍSELIȚĂ, chiselițe, s. f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.). ♦ Fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ◊ Expr. A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn. – Din bg., sb. kiselica.

chíseliță sf [At: LB / V: ~săl~, ~sil~ / Pl: ~țe și (Mol) ~ți / E: ucr кисельща, bg кисельца, srb kiselica] (Pop) 1 Fiertură de plante (știr, lobodă etc.) acrită cu prune necoapte ori cireșe. 2 Zeamă din diferite fructe fierte cu sâmburi cu tot. 3 Compot de prune. 4 Borș făcut din tărâțe. 5 Supă de vin. 6 (Fig) Amestec din care nu se mai alege nimic Cf terci. 7 (Îe) A face (pe cineva) ~ A bate zdravăn. 8 (Îs) Șapte ape-n ~ Lucru de nimic. 9 (Îe) Trei apen-n ~ Rude de grad îndepărtat.

CHÍSELIȚĂ, chiselițe, s. f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.). ♦ Fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ◊ Expr. A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn. – Din bg., scr. kiselica.

CHÍSELIȚĂ, chiselițe, s. f. (Și în forma chisăliță) 1. Fiertură de știr, lobodă etc. sau de fructe (mai ales de prune). În cetate-aici erau... Toți străjerii și-așteptau, Povestind și-întinși pe iarbă, Chisăliță să le fiarbă. COȘBUC, P. I 326. Am cerut la Paviloaia niște cireșe, ziceai că ți-e dor de chiseliță. La TDRG. Foaie verde crucildiță, Dragostea de copiliță, Ca zeama de chisăliță: Cine-nghite, tot sughiță. TEODORESCU, P. P. 338. 2. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci, talmeș-balmeș. Cînd e moină, se topește întîi zăpada, pe urmă se dezgheață noroiul peste care ea se așezase și formează laolaltă un terci, o chisăliță. PAS, Z. III 276. Ouăle, cînd am vrut să le iau, erau toate numai o chisăliță. CREANGĂ, A. 55. ◊ Expr. A face (praf și) chiseliță (pe cineva) = a snopi (pe cineva) în bătăi, a bate măr; fig. a distruge pe cineva în discuție, în luptă de idei. Zmeii crezură că l-a făcut praf și chiseliță pe Ghibirdic. La TDRG. Te întind jos și te fac chiseliță, de bătaie! ALECSANDRI, T. 236. – Variantă: chísăliță s. f.

CHÍSELIȚĂ ~e f. 1) Fiertură din diferite fructe. 2) Amestec de produse fierte, a cărui componență nu mai poate fi stabilită; terci. ◊ A face pe cineva ~ a bate tare pe cineva. [G.-D. chiseliței] /<bulg., sb. kiselica

chísăliță sf vz chiseliță

chísiliță sf vz chiseliță

CHISĂLÍȚĂ s. f. v. chiseliță.

chisăliță f. 1. zeamă de poame (cireșe, prune) fierte; 2. fig. să mă facă chisăliță de bătaie AL. [Ceh. KYSELIȚE, zeamă acră (din slav. kyselŭ, acru).

chísăliță și (nord) -líță f., pl. e (sîrb. kiselica, „macriș”, bg. „măr pădureț”, rut. kiselicĕa, ceh. kyselice, chisăliță, d. vsl. kiselŭ, acru; ung. keszölce, keszöce, chisăliță. V. chișleag). Compot, hoșav, fertură de fructe cu zahăr orĭ fără zahăr. Fig. A face pe cineva chisăliță, a-l snopi în bătaĭe. V. ferfeniță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chiseliță s. f., g.-d. art. chiseliței; pl. chiselițe

chiseliță s. f., g.-d. art. chiseliței; pl. chiselițe

chiselíță s. f., g.-d. art. chiselíței; pl. chiselíțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHÍSELIȚĂ s. (Mold.) povidlă. (A mâncat ~.)

CHISELIȚĂ s. (Mold.) povidlă. (A mîncat ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chíseliță (chíselițe), s. f. – Supă acidulată preparată din fructe crude sau din plante cu gust acru. – Var. chisăliță, pisăliță. Din sl. kiselŭ „acru”, cf. sb. kȉselica, bg. kiselica, rut. kyselyca, toate cu sensul din rom., ceh. kyselice „marmeladă de fructe”, rus. kiselĭ „jeleu de fructe” (Cihac, II, 50; Berneker 678; Conev 88). Cea de a doua var. este un hiperurbanism care presupune o legătură cu a pisa „a toca, a sfărîma”. – Der. chisăliți, vb. (a toca). Cf. chișleag, chiznovat.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chisălíță, chisălițe, (chisălniță), s.f. – (reg.) 1. Borș de tărâțe (Papahagi, 1925). 2. Fiertură de fructe (Morariu, 1990): „Bună-i vara jântița / Și iarna chisălița” (Papahagi, 1925: 224). ♦ (onom.) Chisăliță, nume de familie în Maramureș. – Din ucr. kyselyca, srb. kiselica „macriș”, bg. kiselica „măr pădureț”, ceh. kiselyce „zeamă acră” (< sl. kiselŭ „acru”) (Scriban, Șăineanu, MDA).

chisălíță, -e, (chisălniță), s.f. – 1. Borș de tărâțe (Papahagi 1925). 2. Fiertură de fructe (S. Morariu, 1990): „Bună-i vara jântița / Și iarna chisălița” (Papahagi 1925: 224). – Din ucr. kyselyca (< sl. kiselŭ).

chisălíță, chisălițe, (chisălniță, tisăliță), s.f. (reg.) 1. Borș de tărâțe. 2. Fiertură de fructe; terci: „Bună-i vara jântița / Și iarna chisălița” (Papahagi, 1925: 224). ■ (onom.) Chisăliță, nume de familie în jud. Maram. – Din ucr. kyselyca, srb. kiselica „macriș”, bg. kiselica „măr pădureț”, ceh. kiselyce „zeamă acră” (Scriban, Șăineanu, MDA).

Intrare: chiseliță
chiseliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiseliță
  • chiselița
plural
  • chiselițe
  • chiselițele
genitiv-dativ singular
  • chiselițe
  • chiseliței
plural
  • chiselițe
  • chiselițelor
vocativ singular
plural
chisăliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chisăliță
  • chisălița
plural
  • chisălițe
  • chisălițele
genitiv-dativ singular
  • chisălițe
  • chisăliței
plural
  • chisălițe
  • chisălițelor
vocativ singular
plural
chisiliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiseliță, chiselițesubstantiv feminin

  • 1. Fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: povidlă
    • format_quote În cetate-aici erau... Toți străjerii și-așteptau, Povestind și-întinși pe iarbă, Chisăliță să le fiarbă. COȘBUC, P. I 326. DLRLC
    • format_quote Am cerut la Paviloaia niște cireșe, ziceai că ți-e dor de chiseliță. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Foaie verde cruciuliță, Dragostea de copiliță, Ca zeama de chisăliță: Cine-nghite, tot sughiță. TEODORESCU, P. P. 338. DLRLC
    • 1.1. figurat Amestec din care nu se mai alege nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd e moină, se topește întîi zăpada, pe urmă se dezgheață noroiul peste care ea se așezase și formează laolaltă un terci, o chisăliță. PAS, Z. III 276. DLRLC
      • format_quote Ouăle, cînd am vrut să le iau, erau toate numai o chisăliță. CREANGĂ, A. 55. DLRLC
      • 1.1.1. figurat A face (praf și) chiseliță (pe cineva) = a distruge pe cineva în discuție, în luptă de idei. DLRLC
      • chat_bubble A face (praf și) chiseliță (pe cineva) = a bate zdravăn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: bate snopi
        • format_quote Zmeii crezură că l-a făcut praf și chiseliță pe Ghibirdic. La TDRG. DLRLC
        • format_quote Te întind jos și te fac chiseliță, de bătaie! ALECSANDRI, T. 236. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.