19 definiții pentru chirurg hirurg


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chirurg sm [At: ȘINCAI, HR. II, 295/22 / V: (înv) hir~ / Pl: ~rgi / E: lat chirurgus] Medic care execută operații pe corpul uman (sau al animalelor).

CHIRÚRG, chirurgi, s. m. Medic specialist în chirurgie. [Var.: (înv.) hirúrg s. m.] – Din lat. chirurgus, germ. Chirurg.

CHIRÚRG, chirurgi, s. m. Medic specialist în chirurgie. [Var.: (înv.) hirúrg s. m.] – Din lat. chirurgus, germ. Chirurg.

CHIRÚRG, chirurgi, s. m. Medic specialist în chirurgie. Îi apăru doctorul în strania lui înfățișare, în halatul alb, cu ochii care sclipeau, prin masca lui de chirurg. BART, E. 381. – Variantă: (învechit) hirúrg (C. PETRESCU, Î. II 49, ALECSANDRI, T. 1200) s. m.

CHIRÚRG s.m. Medic specialist în chirurgie. [Var. hirurg s.m. / cf. gr. cheirourgos, lat. chirurgus, germ. Chirurg].

CHIRÚRG s. m. medic specialist în chirurgie. (< germ. Chirurg, lat. chirurgus)

CHIRÚRG ~gi m. Medic specializat în chirurgie. /<lat. chirurgus, germ. Chirurg

chirurg m. cel ce practică chirurgia.

*chirúrg, -ă s. (vgr. heirúrgos, lat. chirurgus. V. țirulic). Medic (orĭ medică) care vindecă pin chirurgie.

hirurg, ~ă[1] sm vz chirurg

  1. Desinența de feminin nu este atestată la cuvântul-titlu chirurg, deci s-ar putea să fie o greșeală, fiind vorba doar de sm. Cu toate acestea, Scriban atestă forma chirurgă. — Ladislau Strifler

HIRÚRG s. m. v. chirurg.

HIRÚRG s. m. V. chirurg.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chirúrg s. m., pl. chirúrgi

chirúrg s. m., pl. chirúrgi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIRÚRG s. (MED.) (înv.) operator, țirulic, (turcism înv.) gerah.

CHIRURG s. (MED.) (înv.) operator, țirulic, (turcism înv.) gerah.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chirúrg (chirúrgi), s. m. – Medic specialist în chirurgie. – Var. hirurg (și der.). Lat. chirurgus (sec. XIX) și înainte din gr. ϰειρουργός. – Der. chirurgie, s. f., din fr. chirurgie; chirurgic(al), adj.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CHIR-, v. CHIRO-.~agră (v. -agră), s. f., afecțiune de origine gutoasă, localizată la mîini; ~algie (v. -algie), s. f., sensibilitate a mîinii la presiune; ~onim (v. -onim), s. n., numele plantei dat în manuscris; ~urg (v. -urg), s. m., specialist în chirurgie; ~urgie (v. -urgie), s. f., ramură a medicinii care utilizează intervenția operatorie în scop terapeutic sau de diagnosticare.

Intrare: chirurg
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chirurg
  • chirurgul
  • chirurgu‑
plural
  • chirurgi
  • chirurgii
genitiv-dativ singular
  • chirurg
  • chirurgului
plural
  • chirurgi
  • chirurgilor
vocativ singular
  • chirurgule
plural
  • chirurgilor
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hirurg
  • hirurgul
  • hirurgu‑
plural
  • hirurgi
  • hirurgii
genitiv-dativ singular
  • hirurg
  • hirurgului
plural
  • hirurgi
  • hirurgilor
vocativ singular
  • hirurgule
plural
  • hirurgilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chirurg hirurg

  • 1. Medic specialist în chirurgie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Îi apăru doctorul în strania lui înfățișare, în halatul alb, cu ochii care sclipeau, prin masca lui de chirurg. BART, E. 381.
      surse: DLRLC

etimologie: