chiromanție sfs [At: COD. PEN. R. P. R. 619 / V: hiromantie, hi~, hiromancie, hiromandie, ~ncie / E: it chiromanzia] Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă.

* CHIROMANȚIE sf. Pretinsa artă de a ghici viitorul după liniile mîinii (🖼 1128) [fr.].

CHIROMANȚIE s. f. Îndeletnicirea chiromantului, pretinsă artă de a ghici viitorul cuiva după liniile palmei.

CHIROMANȚIE s.f. Pretinsă putere de ghicire a viitorului cuiva după liniile palmei. [Gen. -iei. / < it. chiromanzia, cf. gr. cheir – mînă, manteia – prevestire].

CHIROMANȚIE s. f. pretinsă putere de ghicire a viitorului după liniile palmei. (< it. chiromanzia, fr. chiromancie)

CHIROMANȚIE f. Practică superstițioasă care pretinde că poate determina caracterul și prezice viitorul unei persoane prin interpretarea liniilor din palmă. [Art. chiromanția; G.-D. chiromanției; Sil. -ți-e] /<it. chiromanzia

chiromanție f. pretinsă artă de a ghici viitorul prin inspecțiunea mâinilor. Țigăncile, până în ziua de astăzi, spun sorții, cercetând palma mânei stângi.

*chiromanțíe f. (vgr. heiromanteía). Arta de a înșela ghicind după liniile din palma cuĭva.

chiromancie sf vz chiromanție

hiromancie sf vz chiromanție

hiromandie sf vz chiromanție

hiromantie sf vz chiromanție

hiromanție sf vz chiromanție

chiromanție s. f., art. chiromanția, g.-d. chiromanții, art. chiromanției

chiromanție s. f., art. chiromanția, g.-d. chiromanții, art. chiromanției

chiromanție s. f., art. chiromanția, g.-d. art. chiromanției

chiromanție, -ției gen. a.