11 definiții pentru chiromanție

chiromanțíe sfs [At: COD. PEN. R. P. R. 619 / V: hiromantíe, hi~, hiromancíe, hiromandíe, ~ncíe / E: it chiromanzia] Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă.

CHIROMANȚÍE s. f. Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă. – Din it. chiromanzia, fr. chiromancie.

CHIROMANȚÍE s. f. Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă. – Din it. chiromanzia, fr. chiromancie.

CHIROMANȚÍE s. f. Îndeletnicirea chiromantului, pretinsă artă de a ghici viitorul cuiva după liniile palmei.

chiromanțíe s. f., art. chiromanțía, g.-d. chiromanțíi, art. chiromanțíei

chiromanțíe s. f., art. chiromanțía, g.-d. art. chiromanțíei

CHIROMANȚÍE s.f. Pretinsă putere de ghicire a viitorului cuiva după liniile palmei. [Gen. -iei. / < it. chiromanzia, cf. gr. cheir – mână, manteia – prevestire].

CHIROMANȚÍE s. f. pretinsă putere de ghicire a viitorului după liniile palmei. (< it. chiromanzia, fr. chiromancie)

CHIROMANȚÍE f. Practică superstițioasă care pretinde că poate determina caracterul și prezice viitorul unei persoane prin interpretarea liniilor din palmă. [Art. chiromanția; G.-D. chiromanției; Sil. -ți-e] /<it. chiromanzia

chiromanție f. pretinsă artă de a ghici viitorul prin inspecțiunea mâinilor. Țigăncile, până în ziua de astăzi, spun sorții, cercetând palma mânei stângi.

*chiromanțíe f. (vgr. heiromanteía). Arta de a înșela ghicind după liniile din palma cuĭva.

Intrare: chiromanție
chiromanție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiromanție chiromanția
plural chiromanții chiromanțiile
genitiv-dativ singular chiromanții chiromanției
plural chiromanții chiromanțiilor
vocativ singular
plural