CHIROGRAFAR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Creditor) care nu are garanții (ipotecă, privilegiu, gaj). – Din fr. chirographaire.

chirografar, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr chirographaire] (Jur; înv) 1 a Care se întemeiază pe un act scris. 2 a Fără ipotecă. 3-4 smf, a (Persoană) care deține un drept de creditor pe baza unui act sub semnătură privată.

CHIROGRAFAR, -Ă, chirografari, -e, adj. (Jur.; și substantivat) (Persoană) care deține un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată. – Din fr. chirographaire.

CHIROGRAFAR, -Ă adj. (Jur.; despre persoane; și s.) Care deține un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată. [< fr. chirographaire].

CHIROGRAFAR, -Ă adj. (jur.; despre persoane; și s.) care deține un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată. (< fr. chirographaire)

*chirografár, -ă adj. (lat. chirographarius, d. vgr. heir, mînă, și grápho, scriŭ). Jur. Se zice despre datoriile și polițele făcute în virtutea unuĭ act supt semnătură privată și care ast-fel nu pot fi supuse ipoteciĭ, în opoz. cu datoriile și polițele investite cu formele legale. – Maĭ corect ar fi fost chirografic, ca geografic. Se zice și hiro-.

chirografar (desp. -ro-gra-) adj. m., pl. chirografari; f. chirografară, pl. chirografare

chirografar (-ro-gra-) adj. m., pl. chirografari; f. chirografară, pl. chirografare

chirografar adj. m. (sil. -gra-), pl. chirografari; f. sg. chirografară, pl. chirografare

chirografar.