2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIRĂÍT, chirăíturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi.

chirăít sn [At: VLAHUȚĂ, D. 258 / Pl: ~uri / E: chirăi] Sunet scos de cel care chirăie.

CHIRĂÍT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. – V. chirăi.

CHIRĂÍT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; țîrîit. Chirăitul greierilor. Cîrîit. (Fig.) Apoi, la tine toate-s lucruri de nimic... Toate... afară de iubirea la și de chirăitul tău de păsărică moțată. VLAHUȚĂ, O. A. III 155.

chirăit n. cântarea greierului.

CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică.

chirăí [At: I. CR. I, 122 / V: cher~ / Pzi: chirắi / E: fo] 1 vi (D. unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2 vi (D. greier) A țârâi. 3 vi (D. om; pop) A țipa. 4 vi (D. om; pop) A scânci. 5 vr (D. om; pop) A se văita.

CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică.

CHIRĂÍ, chírăi și chirăiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre greieri) A țîrîi. Grierii de ce chirăie, cînd noaptea învăluie pămîntul? DELAVRANCEA, S. 71. Un grier chirăie după sobă. VLAHUȚĂ, O. A. III 185. ♦ (Despre unele păsări) A cîrîi. Bibilica chirăie. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa. Foc pe tine a sărit, Din guriță-ai chirăit. ȘEZ. XII 68.

A CHIRĂÍ pers. 3 chírăie intranz. pop. 1) (mai ales greieri) A scoate sunete repetate și ascuțite caracteristice speciei. 2) (despre găini) A scoate sunete guturale scurte și repetate caracteristice speciei; a face „câr-câr”; a cârâi. 3) fig. depr. (despre persoane) A vorbi pe un ton strident. [Sil. chi-ră-i] /Onomat.

chirăì v. a cânta (vorbind de vrăbii și de greieri).

chírăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. d. chir-chir, cum fac curcile, puiĭ de găină, vrăbiile cînd fac a ploaĭe ș. a. Cp. cu cherlăĭ, chĭorăĭ, țîrîĭ ș. a.). Olt. A striga ca curcile, ca puiĭ de găină, ca vrăbiile ș. a. Fig. Țip, strig (de durere).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chirăít (pop., fam.) s. n., pl. chirăíturi

chirăít s. n., pl. chirăíturi

chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie

chirăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá

Intrare: chirăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chirăit
  • chirăitul
  • chirăitu‑
plural
  • chirăituri
  • chirăiturile
genitiv-dativ singular
  • chirăit
  • chirăitului
plural
  • chirăituri
  • chirăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chirăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chirăi
  • chirăire
  • chirăit
  • chirăitu‑
  • chirăind
  • chirăindu‑
singular plural
  • chirăie
  • chirăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chirăi
(să)
  • chirăi
  • chirăiam
  • chirăii
  • chirăisem
a II-a (tu)
  • chirăi
(să)
  • chirăi
  • chirăiai
  • chirăiși
  • chirăiseși
a III-a (el, ea)
  • chirăie
(să)
  • chirăie
  • chirăia
  • chirăi
  • chirăise
plural I (noi)
  • chirăim
(să)
  • chirăim
  • chirăiam
  • chirăirăm
  • chirăiserăm
  • chirăisem
a II-a (voi)
  • chirăiți
(să)
  • chirăiți
  • chirăiați
  • chirăirăți
  • chirăiserăți
  • chirăiseți
a III-a (ei, ele)
  • chirăie
(să)
  • chirăie
  • chirăiau
  • chirăi
  • chirăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chirăit

etimologie:

  • vezi chirăi.
    surse: DEX '09

chirăi popular familiar

  • 1. unipersonal Despre greieri:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țârâi (cădea, suna) 2 exemple
    exemple
    • Grierii de ce chirăie, cînd noaptea învăluie pămîntul? DELAVRANCEA, S. 71.
      surse: DLRLC
    • Un grier chirăie după sobă. VLAHUȚĂ, O. A. III 185.
      surse: DLRLC
  • 2. unipersonal (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cârâi un exemplu
    exemple
    • Bibilica chirăie.
      surse: DLRLC
  • 3. Despre oameni:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: geme plânge striga țipa (striga) un exemplu
    exemple
    • Foc pe tine a sărit, Din guriță-ai chirăit. ȘEZ. XII 68.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana I singular și persoana a 3-a plural și: chirăiesc.
    surse: DLRLC

etimologie: