2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chirăít sn [At: VLAHUȚĂ, D. 258 / Pl: ~uri / E: chirăi] Sunet scos de cel care chirăie.

CHIRĂÍT, chirăíturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi.

CHIRĂÍT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. – V. chirăi.

CHIRĂÍT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; țîrîit. Chirăitul greierilor. Cîrîit. (Fig.) Apoi, la tine toate-s lucruri de nimic... Toate... afară de iubirea la și de chirăitul tău de păsărică moțată. VLAHUȚĂ, O. A. III 155.

chirăit n. cântarea greierului.

chirăí [At: I. CR. I, 122 / V: cher~ / Pzi: chirắi / E: fo] 1 vi (D. unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2 vi (D. greier) A țârâi. 3 vi (D. om; pop) A țipa. 4 vi (D. om; pop) A scânci. 5 vr (D. om; pop) A se văita.

CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop. și fam.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică.

CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A țârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa; a geme; a plânge. – Formație onomatopeică.

CHIRĂÍ, chírăi și chirăiesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre greieri) A țîrîi. Grierii de ce chirăie, cînd noaptea învăluie pămîntul? DELAVRANCEA, S. 71. Un grier chirăie după sobă. VLAHUȚĂ, O. A. III 185. ♦ (Despre unele păsări) A cîrîi. Bibilica chirăie. 2. (Despre oameni) A striga, a țipa. Foc pe tine a sărit, Din guriță-ai chirăit. ȘEZ. XII 68.

A CHIRĂÍ pers. 3 chírăie intranz. pop. 1) (mai ales greieri) A scoate sunete repetate și ascuțite caracteristice speciei. 2) (despre găini) A scoate sunete guturale scurte și repetate caracteristice speciei; a face „câr-câr”; a cârâi. 3) fig. depr. (despre persoane) A vorbi pe un ton strident. [Sil. chi-ră-i] /Onomat.

chirăì v. a cânta (vorbind de vrăbii și de greieri).

chírăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. d. chir-chir, cum fac curcile, puiĭ de găină, vrăbiile cînd fac a ploaĭe ș. a. Cp. cu cherlăĭ, chĭorăĭ, țîrîĭ ș. a.). Olt. A striga ca curcile, ca puiĭ de găină, ca vrăbiile ș. a. Fig. Țip, strig (de durere).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chirăít (pop., fam.) s. n., pl. chirăíturi

chirăít s. n., pl. chirăíturi

chirăí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá; conj. prez. 3 să chírăie

chirăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. chírăie, imperf. 3 sg. chirăiá

Intrare: chirăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chirăit
  • chirăitul
  • chirăitu‑
plural
  • chirăituri
  • chirăiturile
genitiv-dativ singular
  • chirăit
  • chirăitului
plural
  • chirăituri
  • chirăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chirăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chirăi
  • chirăire
  • chirăit
  • chirăitu‑
  • chirăind
  • chirăindu‑
singular plural
  • chirăie
  • chirăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chirăi
(să)
  • chirăi
  • chirăiam
  • chirăii
  • chirăisem
a II-a (tu)
  • chirăi
(să)
  • chirăi
  • chirăiai
  • chirăiși
  • chirăiseși
a III-a (el, ea)
  • chirăie
(să)
  • chirăie
  • chirăia
  • chirăi
  • chirăise
plural I (noi)
  • chirăim
(să)
  • chirăim
  • chirăiam
  • chirăirăm
  • chirăiserăm
  • chirăisem
a II-a (voi)
  • chirăiți
(să)
  • chirăiți
  • chirăiați
  • chirăirăți
  • chirăiserăți
  • chirăiseți
a III-a (ei, ele)
  • chirăie
(să)
  • chirăie
  • chirăiau
  • chirăi
  • chirăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chirăit

etimologie:

  • vezi chirăi.
    surse: DEX '09

chirăi popular familiar

  • 1. unipersonal Despre greieri:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țârâi (cădea, suna) 2 exemple
    exemple
    • Grierii de ce chirăie, cînd noaptea învăluie pămîntul? DELAVRANCEA, S. 71.
      surse: DLRLC
    • Un grier chirăie după sobă. VLAHUȚĂ, O. A. III 185.
      surse: DLRLC
  • 2. unipersonal (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cârâi un exemplu
    exemple
    • Bibilica chirăie.
      surse: DLRLC
  • 3. Despre oameni:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: geme plânge striga țipa (striga) un exemplu
    exemple
    • Foc pe tine a sărit, Din guriță-ai chirăit. ȘEZ. XII 68.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana I singular și persoana a 3-a plural și: chirăiesc.
    surse: DLRLC

etimologie: