2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chipíu sn [At: ARDELEANU, V. P. 71 / Pl: ~ri și ~píe / E: fr képi] Șapcă făcută din postav sau pânză, cu cozoroc, pe care o poartă ofițerii, elevii, funcționarii de la căile ferate etc.

CHIPÍU, chipie, s. n. Șapcă (de uniformă) cu fundul rotund și tare și cu cozoroc. [Pl. și: chipiuri] – Din fr. képi.

CHIPÍU, chipie, s. n. Un fel de șapcă (de uniformă) cu fundul rotund și tare și cu cozoroc. [Pl. și: chipíuri] – Din fr. képi.

CHIPÍU, chipie, s. n. Un fel de șapcă cu fundul rotund și tare și cu cozoroc, care face parte din uniforma militarilor, a funcționarilor de la căile ferate etc. V. caschetă, capelă. Controlorul își ridică chipiul, își șterse fruntea. DUMITRIU, N. 7. Plutonierul... își scoase chipiul vînăt-albăstrui și-l așeză pe masă, întors, cu cozorocul în sus. MIHALE, O. 464. – Pl. și: chipiuri (SADOVEANU, O. VI 238).

CHIPÍU s.n. Acoperământ de cap ca o șapcă rotundă, tare, cu cozoroc, purtat de militari, de unii funcționari etc. [Pl. -ie, -iuri. / < fr. képi].

CHIPÍU s. n. șapcă rotundă, tare, cu cozoroc. (< fr. képi)

CHIPÍU ~e n. Acoperământ pentru cap, asemănător cu o șapcă rotundă, prevăzut cu cozoroc și purtat de ostașii anumitor unități militare. [Sil. chi-piu; Pl. și chipiuri] /<fr. képi

chipiu n. caschetă ușoară soldățească (= fr. képi).

*chipíŭ n., pl. íurĭ și íe (fr. képi, d. germ. dial. käppi, dim. d. kappe, bonetă, din aceĭașĭ răd. cu capot, capișon). Un fel de șapcă (de model francez) pe care, în România, (pînă pe la 1934) o purtaŭ maĭ ales ofițeriĭ din armata de uscat și aviatoriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chipíu s. n., art. chipíul; pl. chipíe/chipíuri

chipíu s.n., art. chipíul; pl. chipíe / chipíuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIPÍU s. șapcă. (~ de ceferist.)

CHIPIU s. șapcă. (~ de ceferist.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chipíu (chipíe), s. n. – Șapcă militară. Fr. képi, din germ. Käppi. Probabil de la acest cuvînt provine cibică, s. f. (Trans. și Bucov., șapcă militară).

Intrare: chipiu (pl. -ie)
chipiu (pl. -ie) substantiv neutru
substantiv neutru (N44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chipiu
  • chipiul
  • chipiu‑
plural
  • chipie
  • chipiele
genitiv-dativ singular
  • chipiu
  • chipiului
plural
  • chipie
  • chipielor
vocativ singular
plural
Intrare: chipiu (pl. -iuri)
chipiu (pl. -iuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chipiu
  • chipiul
  • chipiu‑
plural
  • chipiuri
  • chipiurile
genitiv-dativ singular
  • chipiu
  • chipiului
plural
  • chipiuri
  • chipiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)