2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiotít sn [At: DA / Pl: ~uri / E: chioti] Chiotire.

chiotí [At: DACIA LIT. 41/20 / V: (reg) cio~, chiho~, ciho~ / P: chi-o~ / Pzi: ~tésc / E: chiot] 1-6 vti A chiui1 (1-6) 7 vi (Rar) A răsuna.

CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot.

CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. A scoate chiote; a chiui. ♦ (Rar) A răsuna. Valea chiotește. [Pr.: chi-o-] – Din chiot.

CHIOTÍ, chiotesc, vb. IV. Intranz. A striga, a țipa; a chiui, a da chiote. Azî-mîine chiotind și eu, și eu încep culesul mare al vieții. BENIUC, V. 45. Cel mai tînăr chiotea: Alelei, puicuța mea! De m-aș mai vedea acasă, Mire eu, și tu mireasă! COȘBUC, P. I 130. ♦ (Subiectul este spațiul în care se aude strigătul) A răsuna. ◊ (Cu complement intern) Codrul negru clocotea, De-un lung chiot chiotea, De-un greu tropot tropotea. ALECSANDRI, P. P. 209. – Pronunțat: chi-o-.Prez. ind. pers. 3 și: chiotă (BENIUC, C. 24, IOSIF, P. 16).

A CHIOTÍ ~ésc intranz. (despre oameni) A scoate un strigăt ascuțit puternic și prelung (de bucurie, de chemare etc.); a produce chiote; a chiui; a hăuli. [Sil. chi-o-] /Din chiot

chiotì v. a da chiote de bucurie.

chiotésc v. intr. (d. chiot). Rar. Chĭuĭ de bucurie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiotí (a ~) (pop.) (chi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 să chioteáscă

chiotí vb. (sil. chi-o-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiotésc, imperf. 3 sg. chioteá; conj. prez. 3 sg. și pl. chioteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIOTI vb. a chiui, a hăuli, a striga, a țipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. si Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului la joc.)

Intrare: chiotit
chiotit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chioti
  • silabație: chi-o-ti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chioti
  • chiotire
  • chiotit
  • chiotitu‑
  • chiotind
  • chiotindu‑
singular plural
  • chiotește
  • chiotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiotesc
(să)
  • chiotesc
  • chioteam
  • chiotii
  • chiotisem
a II-a (tu)
  • chiotești
(să)
  • chiotești
  • chioteai
  • chiotiși
  • chiotiseși
a III-a (el, ea)
  • chiotește
(să)
  • chiotească
  • chiotea
  • chioti
  • chiotise
plural I (noi)
  • chiotim
(să)
  • chiotim
  • chioteam
  • chiotirăm
  • chiotiserăm
  • chiotisem
a II-a (voi)
  • chiotiți
(să)
  • chiotiți
  • chioteați
  • chiotirăți
  • chiotiserăți
  • chiotiseți
a III-a (ei, ele)
  • chiotesc
(să)
  • chiotească
  • chioteau
  • chioti
  • chiotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chioti

  • 1. A scoate chiote.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chiui hăuli striga țipa (striga) 2 exemple
    exemple
    • Azi-mîine chiotind și eu, și eu Încep culesul mare al vieții. BENIUC, V. 45.
      surse: DLRLC
    • Cel mai tînăr chiotea: Alelei, puicuța mea! De m-aș mai vedea acasă, Mire eu, și tu mireasă! COȘBUC, P. I 130.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Valea chiotește.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Codrul negru clocotea, De-un lung chiot chiotea, De-un greu tropot tropotea. ALECSANDRI, P. P. 209.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • chiot
    surse: DEX '09 DEX '98