chinoroz sn [At: PAMFILE, I. C. 2 / V: (reg) ~ros, ~oș, ~rus, ~năraus, ~niz~, ~ndrus, ~ndru / E: ger Kienruss] Funingine foarte fină, întrebuințată la fabricarea vopselelor, a cernelei de tipar etc.

CHINORÓZ s. n. Funingine foarte fină întrebuințată în industrie la fabricarea unor vopsele, a cernelii de tipar etc. Cei mai mulți nu votaseră, iar din cîți merseseră la urne, s-au ales cu chinoroz pe față și cu bîte în spate. PAS, L. I 128. Matache fusese uns pe mîini cu chinoroz. CARAGIALE, O. III 14. – Variantă: chinorós s. n.

CHINORÓZ s. n. Funingine foarte fină, folosită în industrie la fabricarea unor vopsele, a cernelii de tipar etc. [Var.: chinorós s. n.] – Germ. Kienruss.

CHINORÓZ n. Funingine foarte fină folosită la fabricarea unor vopsele, a cernelii de tipar etc. /<germ. Kienruss

chinoros sn vz chinoroz

chinoros n. funingine calcinată: un fel de praf negru și foarte subțire, întrebuințat în industrie și în artă. [Nemț. KIEN-RUSS].

chíndros, chíndrus și chíndru (est) și chinorós (sud) n. (germ. kienruss, funingine). Funingine calcinată, un fel de praf negru (numit și sajă) care se întrebuințează la văpsit. (Une-orĭ se zice așa și prafurilor de altă coloare). V. lutișor.

chinorós, V. chindros.

chinoróz s. n.

chinoróz s. n.

chinoros, -suri.

CHINORÓZ s. (CHIM.) (Mold. și Transilv.) sajă. (~ul se folosește la fabricarea cernelii de tipar.)

CHINOROZ s. (CHIM.) (Mold. și Transilv.) sajă. (~ se folosește la fabricarea cernelii de tipar.)

chinoróz s. m. – Negru de fum. Germ. Kienruss (Tiktin).