CHINOLOGIE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă de creșterea, îngrijirea și dresajul câinilor, precum și ameliorarea raselor lor. – Din engl. Kynology.

CHINOLOGIE s. f. elem. cinologie.

cinologie sf [At: DN³ / Pl: ~gii / E: it cinologia] Ramură a medicinii veterinare care se ocupă de câini.

CINOLOGIE s.f. Ramură a medicinii veterinare care se ocupă de cîini. [Gen. -iei. / cf. it. cinologia].

CINOLOGIE s. f. ramură a medicinei veterinare care se ocupă de câini. -var. chinologie. (< it. cinologia)

cinologie s. f., art. cinologia, g.-d. art. cinologiei

CHINO-₂, v. CINO-. □ ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru cursele de cîini; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu creșterea și dresajul cîinilor; sin. cinologie.

CINO- (CHINO-₂) „cîine, canin”. ◊ gr. kyon, kynos „cîine” > fr. cyno-, engl. id., it. cino- > rom. cino- și chino-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., specie de maimuță africană, cu capul și botul de formă alungită și cu coada lungă; ~drom (chinodrom) (v. -drom), s. n., pistă special amenajată pentru cursele de cîini; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., (persoană) care iubește cîinii; ~filie (v. -filie₁), s. f., atașament exagerat pentru cîini; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de cinofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de cîini; ~id (v. -id), adj., cu aspect de cîine; ~logie (v. -logie₁), s. f., chinologie*, canicultură*; ~pedie (v. -pedie), s. f., creștere a cîinilor de vînătoare.

CHINOLOGÍE ({s} gr. kynos „cîine” + logos „studiu”) s. f. Ramură a zootehniei avînd ca obiect creșterea, îngrijirea și dresajul cîinilor, precum și ameliorarea raselor lor; canicultură.