3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHINÉZĂ f. art. Limba chinezilor. /China n. pr. + suf. ~ez[ă]

chinéz2, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 10 / Pl: ~i, (Mol) ~éji / E: China + ez cf it chinese] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Chinei sau este originară de acolo. 3 (Fig; dep) Necunoscător total al unei chestiuni Si: ignorant. 4 (Fam; îe) A se face ~ sau (mai adesea) a (o) face pe ~ul A se preface că nu înțelege, că nu știe nimic, că habar n-are despre ce e vorba. 5-6 a Care aparține Chinei sau chinezilor2 (1-2) Si: chinezesc (1-2). 7-8 a Privitor la China sau la chinezi2 (1-2) Si: chinezesc (3-4). 9 sn (Lpl) Popor care trăiește în China. 10 Limba vorbită de chinezi2 (9).

cinétic, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 94 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cinétique] 1 a Care ține de mișcare. 2 a Privitor la mișcare. 3 a (Îs) Energie ~ă Energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui. 4 sf Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei Si: cinematică (1). 5 sf (Îs) ~ă chimică Ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții.

CHINÉZ2, -Ă, chinezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Chinei sau chinezilor2 (1), privitor la China ori la chinezi2; chinezesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de chinezi2 (1). [Pl. și: (m.) chineji] – China (n. pr.) + suf. -ez.

CHINÉZ2, -Ă, chinezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Chinei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Chinei sau chinezilor2 (1), privitor la China sau la chinezi2; chinezesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de chinezi2 (1). [Pl. m. și chineji] – China (n. pr.) + suf. -ez.

CHINÉZ3, -Ă, chinezi, -e, adj. Din China, care aparține Chinei sau populației ei. V. chinezesc. Limba chineză. Literatura chineză.Niciodată nu se vor șterge din memoria oamenilor nobilele fapte eroice ale glorioșilor voluntari chinezi care au venit în ajutorul poporului coreean. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2736. Armata revoluționară chineză este întîmpinată pretutindeni cu dragoste și entuziasm, căci ea este o armată eliberatoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 226, 2/6. – Pl. m. și: chineji.

CHINÉZ3, -Ă, chinezi, -e, adj. Al Chinei sau al populației ei, privitor la China sau la populația ei; chinezesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de chinezi. [Pl. m. și chineji] – It. chinese.

CHIN- / CHINET(O)- / CHINEZI(O)-, -CHINÉZĂ, -CHINEZÍE / CINETO-, -CINÉZĂ elem. „mișcare”, „transformare”. (< fr. kin-, kinet/o/-, kinési/o/-, -kinèse, -kinésie, cinéto-, -cinèse, cf. gr. kinesis, kinetos)

CHINÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China. II. adj. care aparține Chinei sau chinezilor. ♦ arta ~ă = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decorație pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeș, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc. ◊ (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi. (< China + -ez)

CHINÉZ1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Chinei sau populației ei; din China. /China n. pr. + suf. ~ez

CHINÉZ2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Chinei sau este originară din China. /China n. pr. + suf. ~ez

chinez a. care e din China: limba chineză. ║ m. 1. locuitor d’acolo; 2. pop. a se face chinez, a nu pricepe: ei, stimabile, prea te faci chinez CAR.

2) chinéz, -ă s., pl. m. jĭ. Locuitor din China. Fig. (pin aluz. la limba neștiută a Chinejilor). Ignorant: a fi Chinez în algebră. A face pe Chinezu, a te face niznaĭ, a te preface că nu știĭ nimic. Adj. Limba chineză. – Ca s. f. și Chinezoaĭcă, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chinéză (limbă) s. f., g.-d. art. chinézei

chinéză (limba) s. f., g.-d. art. chinézei

chinéz1 (referitor la China) adj. m., s. m., pl. chinézi; adj. f. chinéză, pl. chinéze

chinéz s. m. (locuitor al Chinei), adj. m., pl. chinézi; f. sg. chinéză, pl. chinéze

arată toate definițiile

Intrare: chineză (din China)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chine
  • chineza
plural
  • chineze
  • chinezele
genitiv-dativ singular
  • chineze
  • chinezei
plural
  • chineze
  • chinezelor
vocativ singular
  • chine
  • chinezo
plural
  • chinezelor
Intrare: chinez (din China, adj.)
chinez1 (adj. pl. -i) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinez
  • chinezul
  • chinezu‑
  • chine
  • chineza
plural
  • chinezi
  • chinezii
  • chineze
  • chinezele
genitiv-dativ singular
  • chinez
  • chinezului
  • chineze
  • chinezei
plural
  • chinezi
  • chinezilor
  • chineze
  • chinezelor
vocativ singular
plural
chinez3 (adj. pl. -ji) adjectiv
adjectiv (A8)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chinez
  • chinezul
  • chinezu‑
  • chine
  • chineza
plural
  • chineji
  • chinejii
  • chineze
  • chinezele
genitiv-dativ singular
  • chinez
  • chinezului
  • chineze
  • chinezei
plural
  • chineji
  • chinejilor
  • chineze
  • chinezelor
vocativ singular
plural
Intrare: cinetic / cineză (suf.)
chinezie
sufix (I7-S)
  • chinezie
cinetic2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • cinetic
cineză
sufix (I7-S)
  • cine
chineză2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • chine
sufix (I7-S)
  • kinetic
kineză
sufix (I7-S)
  • kine
sufix (I7-S)
  • kinezie
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chinez, -ă (persoană din China) chinez (2) chineză

  • 1. Persoană care face parte din populația Chinei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: chitai

etimologie:

chinez (din China, adj.)

  • 1. Care aparține Chinei sau chinezilor, privitor la China ori la chinezi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: chinezesc 3 exemple
    exemple
    • Literatura chineză.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • Niciodată nu se vor șterge din memoria oamenilor nobilele fapte eroice ale glorioșilor voluntari chinezi care au venit în ajutorul poporului coreean. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2736.
      surse: DLRLC
    • Armata revoluționară chineză este întîmpinată pretutindeni cu dragoste și entuziasm, căci ea este o armată eliberatoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 226, 2/6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Arta chineză = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decorație pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeș, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc.
      surse: MDN '00
    • 1.2. (și) substantivat feminin (la) singular Limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi (1.).
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

-cinetic / -cineză chinezie chineză cinetic cineză kinetic kineză kinezie

  • 1. Element de compunere având semnificația „mișcare”, „transformare”, „mobilitate”, „diviziune”.
    surse: MDN '00 DETS
  • 2. limba franceză -kinèse, -cinèse
    surse: MDN '00

etimologie: