20 de definiții pentru chimir chimer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chimír sn [At: ARHIVA R. II, 32 / V: ~iu / Pl: ~e și ~uri / E: tc kemer] (Îvp) 1 Boltă. 2 Cămară mică. 3 Brâu lat de piele adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii. Si: brâu, cingătoare, curea. 4 (Pex) Pungă purtată la brâu.

CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer.

CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer.

CHIMÍR, chimire, s. n. Brîu lat de piele (uneori împodobit), prevăzut cu buzunare, în care țăranii își țin banii și diferite obiecte mărunte; șerpar. V. brîu, curea. Trupu-i nalt ședea încovoiat asupra chimirului lat de piele roșcată lustruită, în care bătaia razelor trezea scînteieri. SADOVEANU, O. III 387. Încheind scrisoarea pe care plugarul o înfășură, cu deosebită grijă, în basma și o strecură în chimir, am ieșit să-l întovărășesc cîțiva pași la vale, spre sat. C. PETRESCU, S. 136. Cel dintîi [chimir] era cu taleri, altul numai cu florinți, Al treilea galbeni, galbeni de cei ungurești cu zimți! Ce chimir!... De piele neagră, și bagă bine de seamă, Avea-n juru-i agățate zece năsturași de-alamă. HASDEU, R. V. 108. Chimirul s-o fi vărsat, Banii s-or fi-mprăștiat. TEODORESCU, P. P. 441. ◊ Expr. A pune la chimir = a strînge bani, a fi zgîrcit. A avea la chimir = a fi bogat. – Pl. și: chimiruri (DUMITRIU, B. F. 7, SADOVEANU,O.I 21). – Variantă: (regional) chimér (CREANGĂ, P. 161) s. n.

CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: chimér s. n.] – Tc. kemer.

CHIMÍR ~uri n. (în portul popular bărbătesc) Cingătoare lată din piele (ornamentată) prevăzută cu buzunare; șerpar. ◊ A avea la ~ a avea bani. /<turc. kemer

chimir n. 1. brâu lat și îndoit de piele în care țăranul de la munte poartă parale, cremene, cuțit, etc.: chimir cu oțele; 2. pungă cu bani: când mă văd supuș la bir, atins tocmai la chimir AL. [Turc. KEMER, boltă și șerpar (de unde și Mold. chimeriu), primul sens românește ieșit din uz].

chimír n., pl. e și urĭ (turc. kemer, boltă, arcadă, zonă, cingătoare, d. ngr. kamára, boltă. D. kemer vine ngr. keméri, bg. sîrb. kemer. V. cămară, comoară). Vechĭ (chimer). Boltă, arcadă. Azĭ. Șerpar, cingătoare de pele de ținut banĭ. (Sînt și chimire micĭ cu care te încingĭ la pulpă). – În est și chimer. V. brîŭ.

CHIMÉR s. n. v. chimir.

CHIMÉR s. n. v. chimir.

chimer n. Mold. V. chimir: o curelușă de cele cu chimeruri. CR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chimír s. n., pl. chimíre

chimír s. n., pl. chimíre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIMÍR s. șerpar, (înv. și reg.) tisău, (reg.) chingă, (Ban. și Olt.) praștie. (Ține banii în ~.)

CHIMIR s. șerpar, (înv. și reg.) tisău, (reg.) chingă, (Ban. și Olt.) praștie. (Ține banii în ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chimír (chimíre), s. n.1. (Înv.) Boltă, arc. – 2. Brîu tipic, de piele, foarte lat, prevăzut cu buzunare. – Var. chimer. Mr. chimere, megl. chimer. Tc. kemer „boltă” și „brîu” (Roesler 596; Șeineanu, II, 112; Berneker 556; Lokotsch 1040; Ronzevalle 148), din ngr. ϰαμάρα; cf. ngr. ϰεμέρι, bg. kemer. Este dublet al lui cămară. Probabil din același cuvînt tc. (tc. kemerli „boltit”) provine ghimirlie, s. f. (ferăstrău), dacă primul său sens a fost acela de „ferăstrău rotund” (cf. var. chimilioară, chimirlic); ca și ghimirlie (var. ghemerlie, ghimerlie, dimerlie), s. f. (colibă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chimír, chimíre, s.n. (înv.) 1. arcadă, boltă. 2. cămară mică.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a umbla prin chimire expr. (intl.) a fura din buzunare.

Intrare: chimir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chimir
  • chimirul
  • chimiru‑
plural
  • chimire
  • chimirele
genitiv-dativ singular
  • chimir
  • chimirului
plural
  • chimire
  • chimirelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chimer
  • chimerul
  • chimeru‑
plural
  • chimere
  • chimerele
genitiv-dativ singular
  • chimer
  • chimerului
plural
  • chimere
  • chimerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chimir chimer

  • 1. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șerpar (brâu) diminutive: chimiraș 4 exemple
    exemple
    • Trupu-i nalt ședea încovoiat asupra chimirului lat de piele roșcată lustruită, în care bătaia razelor trezea scînteieri. SADOVEANU, O. III 387.
      surse: DLRLC
    • Încheind scrisoarea pe care plugarul o înfășură, cu deosebită grijă, în basma și o strecură în chimir, am ieșit să-l întovărășesc cîțiva pași la vale, spre sat. C. PETRESCU, S. 136.
      surse: DLRLC
    • Cel dintîi [chimir] era cu taleri, altul numai cu florinți, Al treilea galbeni, galbeni de cei ungurești cu zimți! Ce chimir!... De piele neagră, și bagă bine de seamă, Avea-n juru-i agățate zece năsturași de-alamă. HASDEU, R. V. 108.
      surse: DLRLC
    • Chimirul s-o fi vărsat, Banii s-or fi-mprăștiat. TEODORESCU, P. P. 441.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie A avea la chimir = a fi bogat.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • comentariu Plural și: chimiruri.
    surse: DLRLC

etimologie: