9 definiții pentru chicoteală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chicoteálă sf [At: COSTINESCU / V: (reg) cic~, ~iho~ / Pl: ~eli / E: chicoti + -eală] Râs cu chicote (1).

CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (zgomotoasă) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală.

CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală.

CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire de rîs zgomotos.

CHICOTEÁLĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată și zgomotoasă) de râs.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chicoteálă s. f., g.-d. art. chicotélii; pl. chicotéli

chicoteálă s. f., g.-d. art. chicotélii; pl. chicotéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHICOTEÁLĂ s. chicot, chicotire, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Ce-i ~ asta?)

CHICOTEA s. chicot, chicotire, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Ce-i ~ asta?)

Intrare: chicoteală
chicoteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chicotea
  • chicoteala
plural
  • chicoteli
  • chicotelile
genitiv-dativ singular
  • chicoteli
  • chicotelii
plural
  • chicoteli
  • chicotelilor
vocativ singular
plural

chicoteală

etimologie:

  • Chicoti + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09