chichirez² sn [At: CHEST. II, 49/10 / Pl: ~uri / E: nct] (Fam; în construcții negative cu verbul „a avea” sau cu prepoziția „fără”) 1 Noimă. 2 Haz. 3 Gust. 4 Farmec.

CHICHIREZ (pl. -ezuri) sn. 1 Băn. Bucov. = TITIREZ ¶ 2 (Munt.) F Haz; farmec: a nu avea nici un ~; fără ~, fără haz, fără nici un gust: să nu mai umble... fără rînduială și fără ~ (JIP.).

CHICHIREZ s. n. (Familiar; mai des în legătură cu verbul «a (nu) avea» sau introdus prin prep. «fără») Noimă, haz; gust, farmec. Casa de alături nu are nici un chichirez. Vorbe fără chichirez.

CHICHIREZ s. n. (Fam.) Haz; gust, farmec.

chichirez n. 1. (Banat) titirez de moară; 2. fig. rost, haz: fără chichirez. [Rostire provincială din titirez].

chichiréz n., pl. e și urĭ (var. din titirez). Ban. Titirez la moară. Restu țăriĭ. Fig. Fam. Farmec, haz, grație (adică „ca un titirez care se învîrtește bine”): vorba asta n’are nicĭ un chichirez. Bună dispozițiune, veselie: mĭ-a stricat chichirezu.

chichirez (fam.) s. n., pl. chichirezuri

chichirez (fam.) s. n., pl. chichirezuri

chichirez s. n., pl. chichirezuri

chichirez, -zuri.

chichirez s. n. sg. 1. farmec; haz. 2. șmecherie.

a nu avea nici un chichirez expr. 1. a fi monoton / plicticos / searbăd. 2. a nu avea rost

fără nici un chichirez expr. v. fără cap și coadă.

CHICHIREZ s. v. farmec, haz.

chichirez s. v. FARMEC. HAZ.