CHIBIȚ, chibiți, s. m. Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără a participa (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători). [Acc. și: chibiț] – Din germ. Kiebitz.

chibiț sm [At: CHIRIȚESCU, Gr. / Pl: ~i / E: ger kiebitz] Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără să ia parte efectiv la joc (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători) și care e considerată aducătoare de noroc.

* CHIBIȚ sm. ♠️ Cel ce șade lîngă un jucător, fără a juca însă, ci uitîndu-se numai în cărțile acestuia și plictisindu-l adesea cu observațiunile lui [germ. Kiebitz].

CHIBIȚ, chibiți, s. m. Persoană care asistă la un joc de cărți, la o partidă de șah, de table etc. fără să ia parte efectiv la joc (dar adesea sfătuind cum să joace pe unul dintre jucători).[Acc. și: chibiț] – Din germ. Kiebitz.

CHIBIȚ, chibiți, s. m. Cel care asistă la jocul de cărți al altora, privind fără să joace el însuși. Își număra, ca un maniac ce este, cele cîteva sute de lei pe care are să le dea acuși-acuși... pentru ca să se vaiete apoi... la toți chibiții din spate. C. PETRESCU, S. 108. Un chibiț Ce-ți stă-n coastă la un joc de bacara. TOPÎRCEANU, M. 11.

CHIBIȚ, chibiți, s. m. 1. Persoană care asistă la jocul de cărți al altora, fără să joace ea însăși. 2. (Ornit.) Nagîț. [Acc. și: chibiț] – Germ. Kiebitz.

CHIBIȚ/CHIBIȚ s. m. cel care asistă la un joc de noroc. (< germ. Kiebitz)

CHIBIȚ ~i m. Persoană care asistă, fără să joace, la o partidă de table, la jocul de cărți etc. [Acc. și chibiț] /<germ. Kiebitz

chibíț m. (germ. kibitz, nagîț). Iron. Privitor la jocu altora, maĭ ales la cărțĭ. V. marghiloman.

chibiț s. m., pl. chibiți

!chibiț s. m., pl. chibiți

chibiț/chibiț s. m., pl. chibiți/chibiți

chibiț (-ți), s. m. – Persoană care asistă la jocul de cărți fără să ia parte efectiv la joc. Germ. Kiebitz (DAR). Sec. XIX. – Der. chibița (var. chibiți), vb. (a privi jocul altora); chibițărie, s. f. (îndeletnicirea de chibiț).

chibiț, chibiți s. m. 1. persoană ipocrită. 2. hoț specializat în culegerea de informații utile bandei.