2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chițăít sn [At: VLAHUȚĂ, N. 24 / V: ~țcăít / Pl: ~uri / E: chițăi] 1 Sunet ascuțit specific pe care-1 scoate șoarecele. 2 (Fig; d. obiecte) Scârțâit. 3 (Fig d. oameni) Văicăreală.

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăít s. n.] – V. chițăi.

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăít s. n.] – V. chițăi.

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi. Chițăitul șoarecilor.

chițăí vi [At: ODOBESCU, S. III, 42 / V: ~țâí, ~țcăí, ~țcuí, ~țií, ~țuí / Pzi: 3 ~țăie / E: chiț] 1 (D. șoareci și șobolani) A scoate sunete ascuțite. 2 (Fig; d. obiecte) A scârțâi. 3 (Fig; d. persoane) A se văita. corectată

chițcăi v vz chițăi

ghițăit, ~ă a vz chițăit

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.

CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi.

CHIȚCĂÍ vb. IV v. chițăi.

CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.

CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.

CHIȚĂÍ, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. A produce sunetul ascuțit caracteristic șoarecilor. Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99. Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184. Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.

A CHIȚĂÍ pers. 3 chíțăie intranz. (despre șoareci, șobolani etc.) A scoate sunete stridente și repetate, caracteristice speciei. /chiț + suf. ~ăi

chițăì v. a striga cu glas ascuțit și pițigăiat (vorbind de căței și de șoareci): bursuci cari se svârcoliau chițăind OD. [Onomatopee].

chíțăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. chiț-chiț cum fac șoariciĭ). Se zice despre guzganĭ și șoaricĭ cînd țipă. – Și chíțcăĭ și chíțcuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie

chițăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá

Intrare: chițăit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chițăit
  • chițăitul
  • chițăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • chițăit
  • chițăitului
plural
vocativ singular
plural
ghițăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chițcăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chițcăit
  • chițcăitul
  • chițcăitu‑
plural
  • chițcăituri
  • chițcăiturile
genitiv-dativ singular
  • chițcăit
  • chițcăitului
plural
  • chițcăituri
  • chițcăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chițăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițăi
  • chițăire
  • chițăit
  • chițăitu‑
  • chițăind
  • chițăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chițăie
(să)
  • chițăie
  • chițăia
  • chițăi
  • chițăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chițăie
(să)
  • chițăie
  • chițăiau
  • chițăi
  • chițăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chițcăi
  • chițcăire
  • chițcăit
  • chițcăitu‑
  • chițcăind
  • chițcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chițcăie
(să)
  • chițcăie
  • chițcăia
  • chițcăi
  • chițcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chițcăie
(să)
  • chițcăie
  • chițcăiau
  • chițcăi
  • chițcăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chițăit ghițăit chițcăit

  • 1. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Chițăitul șoarecilor.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi chițăi
    surse: DEX '98 DEX '09

chițăi chițcăi

  • 1. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Se pomeniră că se umple biserica de șoareci, de lilieci și de bufnițe, și începură a chițăi. ISPIRESCU, L. 99.
      surse: DLRLC
    • Dihorul începu a chițăi în limba lui de lighioană. ODOBESCU, S. III 184.
      surse: DLRLC
    • Erau unsprezece bursucei cari se zvîrcoleau, chițăind și mierlăind. ODOBESCU, S. III 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Chiț + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09