12 definiții pentru chestură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chestúră sf [At: DA ms / V: ces~, cves~ / Pl: ~ri / E: lat quaestura] 1 (În Roma antică) Sarcina îndeplinită de chestor (1). 2 Rangul de chestor (1). 3 Durata funcțiunii chestorului (1). 4 (În vechea împărțire administrativă a țării) Diviziune polițienească (în orașele mari) mai mare decât circumscripția. 5-6 Localul sau biroul unde lucra chestorul (3).

CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. (În trecut) Organ polițienesc, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure.

CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure.

CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în regimul burghezo-moșieresc, imediat superior unui comisariat și funcționînd numai în orașele mari. ◊ Localul în care era instalat acest serviciu.

CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în regimul trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Lat. lit. quaestura (fr. questure).

CHESTÚRĂ s.f. 1. Demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. Organ polițienesc în regimul trecut, superior unui comisariat, care funcționa numai în orașele mari. ♦ Local unde era instalat acest organ. [< lat. quaestura, cf. fr. questure].

CHESTÚRĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. organ polițienesc superior unui comisariat. ◊ local, sediu al acestui organ. (< fr. questure, lat. quaestura)

chestură f. 1. demnitatea sau funcțiunea chestorului; 2. biuroul chestorilor unei adunări.

*chestúră f., pl. ĭ (lat. quaestura, d. quáerere, a ancheta. V. cer 3). Funcțiunea de chestor. Biurou chestorilor uneĭ adunărĭ. Localu polițiiĭ orĭ al prefecturiĭ de poliție (de la 1925 în coace).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri

chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri

Intrare: chestură
chestură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chestu
  • chestura
plural
  • chesturi
  • chesturile
genitiv-dativ singular
  • chesturi
  • chesturii
plural
  • chesturi
  • chesturilor
vocativ singular
plural

chestură

  • 1. în trecut Organ polițienesc, imediat superior unui comisariat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Local în care era instalat acest serviciu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă.
    surse: DN

etimologie: