CHESTURĂ, chesturi, s. f. (În trecut) Organ polițienesc, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure.

chestură sf [At: DA ms / V: ces~, cves~ / Pl: ~ri / E: lat quaestura] 1 (În Roma antică) Sarcina îndeplinită de chestor (1). 2 Rangul de chestor (1). 3 Durata funcțiunii chestorului (1). 4 (În vechea împărțire administrativă a țării) Diviziune polițienească (în orașele mari) mai mare decât circumscripția. 5-6 Localul sau biroul unde lucra chestorul (3).

CHESTURĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure.

CHESTURĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în regimul burghezo-moșieresc, imediat superior unui comisariat și funcționînd numai în orașele mari. ◊ Localul în care era instalat acest serviciu.

CHESTURĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în regimul trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Lat. lit. quaestura (fr. questure).

CHESTURĂ s.f. 1. Demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. Organ polițienesc în regimul trecut, superior unui comisariat, care funcționa numai în orașele mari. ♦ Local unde era instalat acest organ. [< lat. quaestura, cf. fr. questure].

CHESTURĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. organ polițienesc superior unui comisariat. ◊ local, sediu al acestui organ. (< fr. questure, lat. quaestura)

chestură f. 1. demnitatea sau funcțiunea chestorului; 2. biuroul chestorilor unei adunări.

*chestúră f., pl. ĭ (lat. quaestura, d. quáerere, a ancheta. V. cer 3). Funcțiunea de chestor. Biurou chestorilor uneĭ adunărĭ. Localu polițiiĭ orĭ al prefecturiĭ de poliție (de la 1925 în coace).

cestură sf vz chestură

cvestură sf vz chestură

chestură s. f., g.-d. art. chesturii; pl. chesturi

chestură s. f., g.-d. art. chesturii; pl. chesturi

chestură s. f., g.-d. art. chesturii; pl. chesturi

chestură, -turi.