13 definiții pentru chestor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chéstor sm [At: DA / V: ces~, (Trs; Mol) cve~ / Pl: ~i / E: lat quaestor, fr questeur, it questore] 1 (În Roma antică) Magistrat care administra finanțele statului. 2 (Înv) Controlor cu atribuții speciale, care verifica folosirea fondurilor unei asociații, instituții. 3 (Iuz) Șeful unei chesturi polițienești. 4 Responsabil cu administrarea banilor într-o instituție.

CHÉSTOR, chestori, s. m. 1. Grad în Poliția și Jandarmeria română de azi.[1] 2. (În trecut) Șeful unei chesturi. 3. (În Roma antică) Persoană oficială, ajutor al consulului în chestiuni financiare și judecătorești. – Din lat. quaestor, fr. questeur.

  1. Nu există gradul de chestor în Jandarmeria Română, aceasta fiind o poliție militară are gradele similare cu cele ale armatei. — Ladislau Strifler

CHÉSTOR, chestori, s. m. (În trecut) Șeful unei chesturi. – Din lat. quaestor, fr. questeur.

CHÉSTOR, chestori, s. m. Șeful unei chesturi polițienești.

CHÉSTOR, chestori, s. m. Șeful unei chesturi. – Lat. lit. quaestor (fr. questeur).

CHÉSTOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat roman care deținea diferite funcții financiare. 2. (Liv.) Funcție administrativă în parlamentele unor țări. 3. Șeful unei chesturi de poliție. [< lat. quaestor, cf. fr. questeur].

CHÉSTOR s. m. 1. magistrat roman care în perioada regalității îndeplinea funcția de judecător, iar în cea a republicii deținea funcții financiare. 2. șeful unei chesturi de poliție. 3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administrație și securitate. (< fr. questeur, lat. quaestor)

chestor m. 1. la Romani, magistrat însărcinat cu administrațiunea finanțelor; 2. azi, în unele corpuri, membrii însărcinați a supraveghia întrebuințarea fondurilor: Chestorul Camerei, Senatului.

*chéstor și (rar) -ór m. (lat. quáestor, gen. -óris, din quaesitor, anchetator, inchizitor, judecător de instrucțiune, d. quáerere, quaesitum, a cerceta, a întreba. V. cer 3). Funcționar care, la Romanĭ, era însărcinat maĭ ales cu finanțele. Azĭ, în adunările legislative, membru care supraveghează și conduce întrebuințarea fondurilor. Șef de poliție, polițaĭ saŭ prefect de poliție (titlu dat după 1925).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chéstor s. m., pl. chéstori

chéstor s. m., pl. chéstori


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chéstor (chéstori), s. m. – Șeful unei chesturi. Fr. questeur.Der. chestură, s. f. (organ polițienesc).

Intrare: chestor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chestor
  • chestorul
  • chestoru‑
plural
  • chestori
  • chestorii
genitiv-dativ singular
  • chestor
  • chestorului
plural
  • chestori
  • chestorilor
vocativ singular
  • chestorule
  • chestore
plural
  • chestorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chestor

  • 1. Grad în Poliția și Jandarmeria română de azi.
    surse: DEX '09
  • 2. în trecut Șeful unei chesturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. (În Roma antică) Persoană oficială, ajutor al consulului în chestiuni financiare și judecătorești.
    surse: DEX '09 DN
  • 4. livresc Funcție administrativă în parlamentele unor țări.
    surse: DN

etimologie: