12 definiții pentru chervan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chervan sn [At: GORJAN, H. II, 116 / V: (înv) ~ruv~, ~e, chir~ / Pl: ~e / E: tc kervan] (Înv) 1 Caravană. 2 (Spc; îs) ~ pe mare Flotă comercială. 3 Car mare de transport. 4 Șir lung de trăsuri sau de care.

CHERVÁN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan.

CHERVÁN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan.

CHERVÁN, chervane, s. n. (Învechit) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. V. brașoveancă. Trebuie să fi avut hazul lor călătoriile acelea cu chervanul. M. I. CARAGIALE, C. 75. Azi trebuie să cadă de la Galați chervanele cu băcălii. HOGAȘ, DR. 258. Chervane vechi, căruțe cu bucate Se duc spre munți și curg mereu din zare. IOSIF, V. 69. În urmă-le venea un chervan mare mocănesc, plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I95. 2. Șir lung de trăsuri sau de care; caravană. [A pornit] pin Brașov, spre părțile apusului către Lipsea, în chervan, cum umblau negustorii p-atunci. CARAGIALE, O.III 38. Chervanul se ținea lanț; sute de trăsuri mergeau lin pe șleau, una după alta. GHICA, S. 323.

CHERVÁN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Tc. kervan.

CHERVÁN ~e n. înv. 1) Car mare pentru transportarea mărfurilor și a persoanelor. 2) Caravană de care. /<turc. kervan

chervan n. 1. caravană în mișcare: la Băneasa chervanul se ținea lanț, sute de trăsuri mergeau lin pe șleau una după alta GHICA; 2. car mare de transport: cu clopote la gâturi ca la ori și ce chervan PANN. [Turc. KERVAN, caravană].

cherván n., pl. e (turc. kervan, d. pers. kiarvân. V. caravană, carvasara). Vechĭ. Caravană. Car mare de marfă și călătorĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cherván (înv.) s. n., pl. cherváne

cherván s. n., pl. cherváne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHERVÁN s. v. caravană.

Intrare: chervan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chervan
  • chervanul
  • chervanu‑
plural
  • chervane
  • chervanele
genitiv-dativ singular
  • chervan
  • chervanului
plural
  • chervane
  • chervanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chervan învechit

  • 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Trebuie să fi avut hazul lor călătoriile acelea cu chervanul. M. I. CARAGIALE, C. 75.
      surse: DLRLC
    • Azi trebuie să cadă de la Galați chervanele cu băcălii. HOGAȘ, DR. 258.
      surse: DLRLC
    • Chervane vechi, căruțe cu bucate Se duc spre munți și curg mereu din zare. IOSIF, V. 69.
      surse: DLRLC
    • În urmă-le venea un chervan mare mocănesc, plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I 95.
      surse: DLRLC
  • 2. Șir lung de trăsuri sau de care.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: caravană 2 exemple
    exemple
    • [A pornit] pin Brașov, spre părțile apusului către Lipsca, în chervan, cum umblau negustorii p-atunci. CARAGIALE, O. III 38.
      surse: DLRLC
    • Chervanul se ținea lanț; sute de trăsuri mergeau lin pe șleau, una după alta. GHICA, S. 323.
      surse: DLRLC

etimologie: