cherestegiu sm [At: I. IONESCU, D. 495 / V: chiristi~, giristi~, her~, hir~ / Pl: ~ii / E: cherestea + -giu] 1 Negustor de cherestea (1). 2 Persoană care lucrează cheresteaua (1).

CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care se ocupă cu prelucrarea cherestelei. [Var.: chiristigíu s. m.] – Din tc. keresteci.

CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; persoană care lucrează cherestea. [Var.: chiristigíu s. m.] – Din tc. keresteci.

CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. (Rar) Negustor de cherestea; cel care lucrează cheresteaua. Diferențele cari există... între cherestegiu, dulgher,- timplar, strungar și ebenist. GHICA, S. 235. – Variantă: chiristigíu (D. ZAMFIRESCU, R. 6) s. m.

CHERESTEGÍU, cherestegii, s. m. Negustor de cherestea; cel care lucrează cheresteaua. [Var.: chiristigíu s. m.] – Tc. keresteci.

CHERESTEGÍU ~i m. 1) Muncitor specializat în prelucrarea cherestelei. 2) înv. Negustor de cherestea. /<turc. keresteci

cherestegiu m. cel ce vinde cherestea. [Turc. KERESTEDJY].

cherestegíŭ m. (turc. keresteği). Negustor de lemne de construcțiune. – Și chiristigíŭ.

chiristigiu sm vz cherestegiu

CHIRISTIGÍU s. m. v. cherestigiu.

cherestegíu s. m., art. cherestegíul; pl. cherestegíi, art. cherestegíii (-gi-ii)

cherestegíu s. m., art. cherestegíul; pl. cherestegíi, art. cherestegíii

cherestegiu