chercheli vr [At: DUNĂREANU, CH. 65 / V: (îrg) chirchi~, chiurchiu~ / Pzi: ~lesc / E: nct] A se ameți de băutură.

CHERCHELI (-lesc) vb. refl. A se îmbăta puțin: ce haz ai cînd te cam cherchelești (DLVR.).

CHERCHELI, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A se ameți de băutură, a se afuma. – Variantă: chirchili (DUNĂREANU, CH. 65, CONTEMPORANUL, V_II 148) vb. IV.

CHERCHELI, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se ameți ușor de băutură; a se afuma. – Comp. magh. kérkedni.

A SE CHERCHELI mă ~esc intranz. pop. A se îmbăta ușor; a se ameți; a se afuma; a se aghesmui. /cf. ung. kérkedni

A CHERCHELI ~esc tranz. pop. A face să se cherchelească; a ameți; a afuma; a aghesmui. /cf. ung. kérkedni

chirchili v vz chercheli

chiurchiuli v vz chercheli

CHIRCHILI = CHERCHELI.

CHIURCHIULI = CHERCHELI.

CHIRCHILI vb. IV v. chercheli.

cherchelésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kérkedni, kérködni, kérkelni, a se fuduli, și cu ngr. hirkilízo, cînt cucurigu). Fam. Mă amețesc, mă cam îmbăt. – Și chirchilesc, în nord și chĭurchĭulesc, în sud și chĭurchĭuluĭesc. V. pilesc 2 și călesc.

chirchilésc, V. cherchelesc.

chĭurchĭulésc, -luĭésc, V. cherchelesc.

chercheli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cherchelesc, 3 sg. se cherchelește, imperf. 1 sg. mă chercheleam; conj. prez. 1 sg. să mă cherchelesc, 3 să se cherchelească; imper. 2 sg. afirm. cherchelește-te; ger. cherchelindu-mă

!chercheli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cherchelește, imperf. 3 sg. se cherchelea; conj. prez. 3 să se cherchelească

chercheli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cherchelesc, imperf. 3 sg. cherchelea; conj. prez. 3 sg. și pl. cherchelească

chercheli (-lesc, -it), vb. – A fi amețit, a se îmbăta ușor. – Var. chirchi(u)li, cherchezi, chiurlui. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 91 și 97). S-au propus mai multe etimoane neconvingătoare: din mag. kérkedni „a presupune”, după Scriban, Arhiva, 1912; de la cherc și pili, după DAR; din mag. korhely „neisprăvit, coate-goale”, după Drăganu, Dacor, VI, 269. Ultima var. nu este clară; după cum nu este nici intenția primară a creației expresive. Este posibil să fie cuvînt din aceeași familie cu chercheriță, s. f. (păduche de oi, Melophagus ovinus; tăun, Hippobosca equina), cu var. chercheriță, chi(r)chi(ri)ță (după Conev 52 și Scriban, acest cuvînt derivă din bg. kekerica „broască,” ce pare tot un cuvînt expresiv). Dacă nu greșim în privința acestei ipoteze, imaginea de bază trebuie să fie cea a unui mers șovăielnic sau poticnit, ca cel al bețivului și cum pare a fi cel al unui crustaceu. După Giuglea, Contributions, 10, chercheriță provine din gr. ϰίϰι „ricin”, cu suf. -iță.

CHERCHELI vb. v. îmbăta.

CHERCHELI vb. a (se) ameți, a (se) îmbăta, a (se) turmenta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. și Ban.) a (se) șumeni, (fam.) a (se) învinoșa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cîrpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămîia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) tîrnosi, a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecui, a (se) oțeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.)

chirchili (chercheli), chirchilesc, vb. IV refl. (pop.) a se ameți de băutură, a se îmbăta, a se afuma.