15 definiții pentru chefal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chefál sm [At: ANTIPA, F. I, 74 / Pl: ~i / E: ngr ϰέφαλο] (Iht) 1 Pește mare din familia acantopterigienilor, cu partea superioară a capului mare și turtită, care aduce la formă cu cleanul (Mugil capita sau cephalus). 2 (Reg; îs) ~ul cu capul mare Balaban.

CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). – Din ngr. kéfalos.

CHEFÁL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil). – Din ngr. kéfalos.

CHEFÁL, chefali, s. m. Pește de mare de culoare cenușie, bătînd în albastru pe spate și argintiu pe burtă, cu partea superioară a capului mare și turtită (Mugii capito și Mugil cephalus).

CHEFÁL, chefali, s. m. Pește de mare de culoare cenușie, cu partea superioară a capului mare și turtită (Mugil capito și cephalus). – Ngr. kéfalos.

CHEFÁL ~i m. Pește marin cu corpul alungit, cu gura obtuză și cu solzi mari, care trăiește în ape dulci sau salmastre. /<ngr. kéfalos

chefal m. un fel de pește cu capul mare (Mugil cephalus): icre tari de chefal FIL. [Gr. mod. KÉPHALOS].

chefál m. (ngr. kéfalos, adică „căpățînos”. Cp. cu zlăvoacă). Un mic pește marin (mugil céphalus). V. balaban, licurin, ilar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chefál s. m., pl. chefáli

chefál s. m., pl. chefáli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHEFÁL s. (IHT.) 1. (Mugil cephalus) (reg.) balaban, laban, pacios. 2. (Mugil capito) (reg.) platarin. 3. (Mugil saliens) (reg.) ilarie.

CHEFAL s. (IHT.) 1. (Mugil cephalus) (reg.) balaban, laban, pacios. 2. (Mugil capito) (reg.) platarin. 3. (Mugil saliens) (reg.) ilarie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chefál (chefáli), s. m. – Specie de pește marin (Mugil cephalus). – Mr. chefal. Ngr. ϰέφαλος (Cihac, II, 645; Gáldi 163); cf. alb. kjefëlj (Meyer 221), tc., bg. kefal, rut. kefalĭ (Vasmer 553).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CHEFÁL s.m. În general, pește din fam. mugilidae (chefali), având corpul alungit, solzi mari, cicloizi, capul ușor turtit, cu gura lată și obtuză și dințisori ca niște perii; populează apele dulci sau salmastre, legate de mare, în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Mediterana și lacurile litorale ale Mării Negre; Chefal-mare sau platarin (Mugil capito) de 40-50 cm lungime; Chefal-cu-cap-mare sau laban (Mugil cephalus) de până la 55 cm; Chefal-auriu sau singhil (Mugil auratus), de 20-35 cm; Ostreinos (Mugil saliens) de 20-30 cm.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHEFAL (< ngr.) s. m. Pește teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, răspîndit pe litoralul european și african al Oc. Atlantic, în mările Mediterană, Neagră, Azov, de c. 20-50 cm și 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi și pe cap, de culoare cenușiu-verzui-albăstrui cu auriu și argintiu (Mugil auratus).

Intrare: chefal
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chefal
  • chefalul
  • chefalu‑
plural
  • chefali
  • chefalii
genitiv-dativ singular
  • chefal
  • chefalului
plural
  • chefali
  • chefalilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chefal

  • 1. Nume dat mai multor specii de pești marini, cu partea superioară a capului mare și turtită și cu o pată aurie pe opercul (Mugil).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: