2 intrări

6 definiții

Explicative DEX

ceu1 sn [At: VICIU, GL. / Pl: cei / E: mg csö] (Trs; mgm) Oală de fier.

ceu2 sm vz ceh

ceŭ m. Trans. Ceh, Bohem.

Enciclopedice

CEU subst. 1° „ceh”, 2° oală de fier (DLR). 1. Ceuleț (RI V 225); – L. mold. (Sd VII 61). 2. + -uț: Ceuța și Ceuțea f. (Dm; Ștef); Ceuță (Jiul ard).

Regionalisme / arhaisme

ceu, ceuri, s.n. (reg.) oală de fier.

Ceu, s.n. – Cehu Silvaniei: „Mă duc jendarii-n Ceu” (Bilțiu 1996: 385; Băița de sub Codru). – Din ceh, cĕch, cf. sl. cĕhŭ.

Intrare: Ceu
nume propriu (I3)
  • Ceu
Intrare: ceu
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceu
  • ceul
  • ceu‑
plural
  • ceuri
  • ceurile
genitiv-dativ singular
  • ceu
  • ceului
plural
  • ceuri
  • ceurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)